Sări la conținut

Litere

Litere

Auzi, să vii să mă vezi

Auzi, să mai vi să mă vezi! Aşa suna invitaţia lui Ingrid şi am crezut surprins oarecum că e o cunoştinţă mai veche ce mă ceartă cumva, că nu mi-a fost dor s-o revăd. Am realizat repede despre cine era vorba în propoziţie, amintindu-mi cum Nikonul meu zbârnâia să prindă în cadru, sub bolta de cărămidă roşie de la Tunes, în Centrul Vechi, sau la Tonka Soul Cafe, sau la Chez Gaby, fluturele acela

Litere

Seria Judy Moody de Megan McDonald -Editura Gama

Judy Moody este o fetiță isteață, cu o personalitate puternică. Toane, mofturi, nazuri, hachițe – nimic nu lipsește din arsenalul ei de stări de spirit! Dar ambiția, ingeniozitatea și umorul o ajută să iasă cu bine din toate încurcăturile, alături de Rocky – cel mai bun prieten al ei, Stink – frățiorul care-i urmărește fiecare pas, și Frank – colegul mâncător de lipici. Dacă nu ai cunoscut-o încă pe Judy, deschide o carte și pregătește-te să intri în cea mai bună stare de spirit! Cărțile din seria Judy Moody s-au vândut în peste 18 milioane de exemplare, au fost traduse până acum în 27 de limbi și s-au aflat în lista de bestselleruri New York Times și Publisher’s Weekly.

Litere

JUDECĂTORUL ȘI JURNALUL SĂU... Proza din oglinda vremii...

Fragment din romanul Judecătorul și jurnalul ars Teo era mulțumit de chipul său, putea să fie chiar mai bine. Relația cu Dorina îl înveselise, îi schimbase perspectiva asupra vieții. Era mai optimist. Brusc, se auzi soneria de la ușa de la intrare. Sunetul îl trezi la viață, ieși din zona reveriei. Se duse la ușă și o deschise, fără s-o mai verifice. Își dădu seama că a fost imprudent, nu trebuia să procedeze în modul aceasta. Sinceritatea nu era bună la orice oră din zi. De data aceasta, nu greșise. Era fostul său coleg, Anton Lemnaru, judecător de nădejde. Bucuria îl înveseli pe Teo, începu să vorbească destul de tare. Îl invită pe Anton în apartament, îi spuse tot felul de sfaturi pentru a se simți bine în apartament. Avea o măsuță lângă o canapea elegantă. Îl servi cu o cafeluță mică, un pahar cu apă. Fostul coleg îl privea mirat, mulțumi pentru toate.

Litere

paper cut

tai zboruri mănânc nuci ocazionale la parter liftul urcă pe scara socială oamenii se bârfesc din lipsă de ziare golul a ridicat stadionu-n picioare luați loc îi spun bătrânului timp dar el tare de-o ureche se uită cu ochii închiși la starea vremii mele și ignoră zborurile frânte