Azi greierii ne cântă-n messenger şi-i ora cand păienjeni vin spre noi iar pânzele ne-nvaluie mizer... Azi greierii ne cântă-n messenger prietenii privesc acest mister, se-ntreabă, fac rumoare, tărăboi... Azi greierii ne cântă-n messenger şi-i ora cand păienjeni vin spre noi
Sunt fericit că pot vorbi În limba dulce, cea română Din versul lui să pot sorbi Ca din isvor, ca din fântână. Sunt fericit că pot să văd Cum se înșiră liric versul, În vorba lui să întrevăd Natura, dorul, Universul. Sunt fericit că pot s-aud Cum din cuvânt cresc flori albastre, Lângă un lac cu malul ud, Ce se deschid vederii noastre. Sunt fericit când mă tot pierd Pe pagina lui Eminescu Cu versul lui să mă dezmierd În poezia lui să crescu. Și mândru sunt că m-am născut Cu Eminescu într-o țară, Chiar dacă eu nu l-am văzut Îl știu din rima lui sprințară.
“SCRIITORII NU SUNT NICI ÎNGERI, NICI DIAVOLI(…) ŞI EI SUNT OAMENI” PAULINA POPA în dialog cu ROMUL MUNTEANU (fragment) Revista „Semne”, nr. 1-2-3-4/2021, p. 41
În lumea de azi, industria divertismentului a luat locul artei. Arta este marginalizată, este un lux. Divertismentul a luat locul literaturii. Pentru reviste nu mai este timp și nu mai sunt ochi (vorba lui Iisus: Au ochi și nu văd…). Un istoric literar serios va analiza revistele online, cu siguranță. Nu va putea nega existența lor, a scriitorilor etc. Aici apare o altă problemă. Un critic literar nu are timpul necesar să analizeze tot ce apare. Aceste persoane sunt „capturate” de sistem (edituri, U.S.R., reviste consolidate, evenimente culturale și politice, grupuri literare etc.). Cine îi plătește pe acești critici pentru a realiza „cenzura” necesară în acest „tsunami” literar? Învățarea permanentă, asimilarea de noi orizonturi este necesară și în acest domeniu. Autorii serioși îi provoacă, asigură o presiune constată asupra lor. Mai sunt unii scriitori pasionați,
Îngenunchez cu trupul nudÎn fața stropului de viațăȘi fața udă mi-o ascundÎn poala care-mi dă speranță. Pu
Dar ce mai e ploaia În ziua când soarele Râde sarcaustic Mării de oameni Alergând în valuri Spre adăpostul Care nici măcar n-a fost conceput....
TOATE REGISTRELE SUNT LA EL toate registrele sunt la El: poate să mă şteargă definitiv – ca şi cum nu m-aş fi născut – n-aş fi apărut vreodată – cumva - pe undeva - sau poate să…
Răspunsuri la întrebări care nu s-au pus Într-un decor simplu, bazat pe mijloace minime, dar cu implicații multiple, Simona Mihuțiu ne propune o piesă de teatru reprezentativă pentru vremurile actuale, SPERANȚA NU URCĂ NICIODATĂ CU LIFTUL, apărută la Editura Vatra veche în anul 2023. Actualitatea mesajului este evidentă, dar sensurile sunt eterne, ele revin mereu în prezentul fiecărei generații. Aparent, personajul principal este Mia, o femeie în vârstă, ajunsă la limita existenței, fostă profesoară, deci o persoană educată, cu pretenții demne de ea, rămasă singură, fiul fiind plecat în Australia. Ajunsă la limită, are nevoie de ajutorul cuiva, ajutorul vine, în prima fază, de la o femeie simplă, disponibilă, Vetuța. Deși moartea este tot mai mult o realitate, spiritul femeii este deschis spre iertarea fiu
Omul de zăpadă magic, de Catherine Walters-recenzie Editura: Univers Enciclopedic; An apariţie: 2017; Număr de pagini: 32; Traducător: Irina Popa; Ilustraţii de:
Regulile jocului, de Amor Towles – Editura Nemira – recenzie Regulile jocului Autor: Amor Towles Titlul original: Rules of civility Editura: Nemira