Sări la conținut

Litere

Litere

Priviri, tablouri, năluci.. Realitatea imediată sub un subiectivism calm, pe teme proprii

    Tablouri trecute, bucurii mărunte, fotografii lirice   Tabloul literar se schimbă permanent. Stilurile dau năvală peste cititori, uneori se revine la stilul clasic, liniștit, cu ritm și rimă, fără să iasă în evidență marile șocuri lirice. Dumitru Tuhuț se încumetă să ne ofere volumul Priviri, tablouri și năluci, apărut la Editura Castrum de Thymes, din Gioroc, în anul 2024, un număr de 70 de pagini. Susținut de doi scriitori: Daniel Marian și Daniel Mariș, autorul ne propune câteva teme personale. Este realitatea imediată, plus un subiectivism liniștit, bazat pe melancolie, singurătate, nostalgie, discurs șoptit. În mod curios, el fuge de realitate își croiește o lume a sa, o prezintă ca pe un tărâm aparte, aproape mirific. Cartea are trei paliere: Căutătorul de icoane; Pictor de ocazie; Fotografii ciobite. Este, așadar, în căutarea de certitudini, de semne clare. Lumea sa se derulează în ritmuri interioare. Caută să dea consistență acestor semne, iar realitatea îi se pare frân

Litere

48. NU ERA CINE ȘTIE CE DE CAPUL EI

dar îmi plăcea cum se lipeau palmele de coapsele ei pline, albe ce deveneau ușor umede sub sarafanul albastru (mă lăsa să o parcurg la ore când mintea nu-mi stătea decât la ce e între picioarele ei strânse, dar acolo n-ajungeam.) altceva nu. am aflat în toamnă că picase la liceu. îmi spusese mama ei …

Litere

Voci din Banat. Ioan Slavici

Întâlnirea cu marele Iorga Ioan Slavici a fost întemnițat si condamnat la moarte de autoritațile din Budapesta fiindcă a susținut cauza românilor. Douăzeci de ani mai târziu, pe când avea 70 de ani, a fost întemnițat de camarila lui Brătianu fiindcă susținea ideile autonomiste ale provinciilor. Redau mai jos un fragment din memoriile sale. Sunt […]

Litere

Viaţa la ţară

Era o vreme când copilăria se mânca cu lingura de lemn din străchini smălţuite şi laptele prins avea gust de rai tremurând de nerăbdare iar candela spunea Tatăl nostru împreună cu mătăniile noastre fânul din pod te învelea în mireasmă de trecute veri ţesând firele de aur ale prezentului şi felinarul te-îngâna dând pagină după pagină din carţile ce răsăreau la asfinţit cuminţi ca nişte sfinţi, îngeri păzitori ai poeziei şi-ai depărtărilor pârâul îşi întindea braţele firave rugându-ne să-l ajutăm să se ridice şi punând piatră peste piatră ridicam zăgazuri astupînd trecerile cu lutul crud,