Sări la conținut

Litere

Litere

Iubire de sine,...iubire din inima,...iubire pentru tine...

Acest cuvant sublim, aceasta ''binecuvantare'' trimisa de Dumnezeu scoate in evidenta relatiile inter-umane, cat si bucuria de a implementa in inimile si sufletele noastre, acea stare de bine, acea liniste mentala , sufleteasca, dar si limpezirea mintii! Vara ceasta nu poate fi decat un imbold, un avantaj pentru noi toti, de a insusi si a pune in practica acest fior .....IUBIREA! Va doresc pace sufleteacsa si multe dorinte implinite! Tu

Litere

Spatiul numit......poveste!

Adevarat! Toti dintre noi ne putem mandrii, sau doar sa visam la un spatiu mirific, generos cu noi si cu dorintele, visele, cat si nevoia de a ne refugia in propria poveste pentru a auzi...iar si iar soaptele linistei noastre! Plecam undeva intre stele,

Litere

2:54

Mi-am îmbuteliat gândurile într-o melancolie diesel , le-am legat cu fire de iarbă și am așteptat să le înghită un porumbel firav. Cunoșteam niște câini husky speciali. Câinii husky ce se temeau de apă. Acum nu mai sunt. Sunt sedați într-un laborator pe undeva pe mica noastră planetă. Camioneta ce i-a transportat s-a răsturnat din cauza unei pisici. Ce ironie. Câinii au ajuns morți la un institut din nu știu ce țară... Pentru prima oară, folosesc: ”norocul meu”, cel ales de mine știe să zboare. Va ajunge după mult timp acolo unde îi e locul. Momentan zboară, deasupra privirii oricui și se mai așează din când în

Litere

singuri ne naştem

fericiţi cei ce vin împreună pe calea vieţii căci viaţa nu-i va despărţi sau chiar dacă o va face, nu va reuşi pentru mult timp sau poate că asta nu e decât o poveste în care vrem să credem sare de Himalaia, Macron bonsoir, hoţi de buna credinţă, apocalipsă în gări, pe peroane oamenii urmăresc trenurile care-i poartă către alte euri cări oricat ar părea de nebunesc, oamenii nu părăsesc peronul vieţii decât la ultima staţie, acolo unde îţi laşi amintirile la bagaje şi te sui în ultima răsuflare cu regret

Litere

Salutări de la Viena!

Au fost vremuri cînd oamenii își trimiteau vederi din locurile în care ajungeau, ca semne că se gîndeau la cei cărora le scriau. Erau scrisori mai scurte, însoțite de imagini pe care nu prea aveai altfel ocazia să le vezi. O astfel de vedere a trimis tata în decembrie 1977 de la Viena, la singura ieșire din țară care i s-a îngăduit înainte de 1990, bunicilor mei, la adresa din Geniului 10. Ilustrata cu Votivkirche a stat pe biroul lui Opapa pînă la sfîrșit și a aju

Litere

nu vrei

să ne mutăm prea sus la etajul întîi ar fi perfect cînd ne vom mişca foarte greu să n-avem mult de urcat nu mi-ai fi putut spune