Sări la conținut
ZTB ZTB.RO

Litere

Litere •

mâine ne despărțim, deci…

tristeți corozive lasă-mă să-ți spun ce cred, chiar dacă știi: da. sunt fericit. că am iubit și am plâns asemeni fiecărei zile ce-și ascunde ochii înroșiți am zămislit și am purtat pe brațe așa cum numai dulcea adiere mai poartă-un puf de păpădie pe drumuri am pășit și am purtat alți pași în spate

Costel Macovei 326
Litere •

asfințit într-un azil de bătrâni

felia de pâine cu gem se ghemuiește lângă cana cu ceai călduț pe pajiștea din fața cantinei frunzele uscate caută ochiuri de lumină prin iarbă iar tăcerea încearcă să se strecoare prin geamurile închise amintirile își târșâie picioarele printre bănci abandonate bastoanele își trag sufletul rezemând câte o tăcere și se pare că toamna d

Costel Macovei 343
Litere •

Fiul măslinului

Fiul măslinului(probabil titlul următorului volum)Înţepeniseră,flori de gheaţăpe gânduri,cuvintele.Rânduri,rânduri de ochi,vechi rune,în nisipul fierbinte.Traversam, beduin clandestinprintre dunecafenii,pustiul.Eram fiulunui măslin, pândind umbrace tremuraîn destinCa-ntr-un joc,clopoţei de vântscrumbii colorate se scuturau la noroc.Se aplecamăslinul,să le ridice dar stăteau să picealtele la

Ionescu Toma Ion 261
Litere •

dincolo de tăceri sunt cuvinte

noaptea a trecut ca un buldozer lăsând în urmă resturi de vise strivite și multe, multe așteptări inutile. așteptările mele au fost oare prea mari? frustrările mele au ținut capetele de afiș ale zilelor negre? nu știu. și nici nu cred că interesează pe cineva știu doar că mi-am dorit mai mult dar nu am reușit să lupt pentru toate acestea

Costel Macovei 342
Litere •

Scrisoare de dragoste,

Iubitule, întinde-mi mâna şi spune-mi: ,,Mai există fericire pe lume?” Te întreb, pentru că în absenţa ta mă risipesc ca un şirag de perle rare scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Eşti soare printre nori, eşti lumina sfîntă ce-mi inundă sufletul, eşti roua dimineţii ce-mi răcoreşte durerea, eşti liniştea nopţii ce-mi străjuieşte visele! M-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire pe ţărmul fanteziei. Am comis o crimă: am îndrăz

Nedelcu Gheorghita 404
Litere •

Cochilia

Învelim miezul unui gând cu o convenţie numită cuvânt. Cuvântul e o coajă subţire, o scoică goală. Îi dăm drumul în lume, în sunet trecător ori în mai durabila urmă a unui instrument de scris. Gândul călătoreşte între oameni în forma aceasta abstractizată. Ajunsă la destinaţie, cochilia e umplută iarăşi cu miez. Identic, asemănător sau diferit... Scoici pentru visuri Las cuvintele să picure în lumeca din rana sângerândă a visării,sa dea gândurilor mele numeşi să pună verbe pe aripa zării.Poate nu s-or pierde toate printre şoapte,poate ai să prinzi vreun înţeles ascunsdin acele vorbe în vers înşirate,înţeles la care nici eu n-am ajuns.Că de-am scurs visarea mea

Carmen Pricop 545