Sări la conținut

Litere

Litere

Obsesie sau pasiune?

Am pasiuni. Unii le-ar spune obsesii. Pentru că mă acaparează, pentru că mă mână, pentru că mă absorb, pentru că mă definesc. Sunt pasiuni care mi s-au strecurat în suflet încetul cu încetul, altele care s-au declanşat brusc şi pot spune cu precizie data la care s-a întâmplat aceasta. Toate au un numitor comun. Cu cât mă scufund mai adânc în ele, cu cât le cunosc mai bine, întorcându-le privirii faţetă cu faţetă şi apoi sâmbure cu sâmbure, cu atât mi-s mai dragi şi cu atât mai greu de lepădat. Aş putea să vorbesc ceasuri întregi despre ele, dar aş plictisi. Degeaba aş povesti despre o

Litere

Trecut imaginar

Lavinia Pârvu- Timpuri noi Mă chinui să storc zeama timpului Poate dau de gustul răcoritor al vinului Ce-l savuram mereu împreună Pe vremea când între noi nu exista furtună Pe-atunci cunoșteam secretul dansului Și nu ne lăsam pradă gândului: Că

Litere

Omul care isi scria scrisori

Sheherezada a avut menirea de a pune în evidenţă o continuitate a vieţii şi o bătălie mereu câştigată în faţa morţii. Dar nu toată lumea poate să fie asemeni ei. Printre noi sunt oameni, care alungaţi fiind din rândul societăţii caută nişe, pasaje de fugă. Când tensiunea devine prea mare tot ce poţi face este să îţi creezi o supapă de presiune. Asta ar fi pe scurt povestea omului care îşi scria singur. Încă de mic copil, Micador a fost socotit ciudăţel, atât de părinţi cât şi de toţi ceilalţi. Părinţii şi familia îl priveau cu îngăduinţă acceptându-i momentele exuberante sau cele de tăcere absolută, dar copii nu puteau mima bunăvoinţa, aşa că de cele mai multe ori era aruncat în afară de forţa centrifugă. Dacă la început stătea pe margini privind joaca celorlaţi copii, cu timpul ajunsese să se strângă cu tot aerul din jur într-o tăcere grea. Şi zi după zi, distanţa dintre el şi ceilalţi copii creştea aşa cum un balon creşte încercând să se smul

Litere

Alcoolul şi creaţia

Pornind de la un interviu al lui Ioan Es Pop, unde recunoaşte că în creaţie alcoolul face minuni, în zorii dimineţii am dat un search pe blogul meu, Pasărea ceţii, care în decembrie anul viitor va împlini o vârstă aparte, 14 ani, şi se va putea prezenta şă-şi ia o nouă carte de identitate, cu cip, două amprente personale şi imagine facială în loc de chip. Drept e că de-a lungul

Litere

Semnal de carte

Am bucuria de a anunţa că romanul meu Guşterele a mai crescut, s-a maturizat şi schimbându-şi numele e pregătit de un nou început în Editura Hoffman spre sfârşit de septembrie. Se cuvine să aduc mulţumiri celor care într-un fel sau altul şi-au pus semnătura pe certificatul de bună creştere a Tobârlanilor, devenindu-mi, dacă nu erau deja, buni prieteni! Pentru mine ca scriitor, cel ce-mi citeşte