Sări la conținut
ZTB ZTB.RO

Litere

Litere •

Voci din Ardeal. Tudor Duică

Nivelul de trai al românilor între anii 1867-1914 Vorbind strict material, românii din Transilvania, Părțile Ungurești și Banat, o duceau mai bine ca cei din Vechiul Regat. Românii aveau niște bănci populare care creditau burghezia și țărănimea locală. Ei erau „mai egali”, d.p.d.v. economico-social, decât maghiarii ardeleni, aveau ceva mai mulți țărani mijlocași și bogați, […]

Daniel Onaca 701
Litere •

Laleaua

Autor: Nicolae Matei Stropi de rouă argintie Scaldă florile-n lumină, Lacrimă în feerie Se-aştern peste grădină. Cu aripi de catifea, Fluturaşul, jucăuşul Se tot roagă de-o lalea Să

ivanescu eugenia 344
Litere •

UN ROB ŞI O ROABĂ...

 Pierdut în peisaj În astfel de momente creativee nevoie de câteva ingredientelucrative, fără de caredintr-o mie de motivelucrarea s-ar pierdespre disperarea literaturii moderne.Ne-am putea închipui oarestatele fără guverne?Casele fără pereţişi poezia fără poeţi?Nu ne-am mai plăti ratele. Bucurie!Am deveni never everstâlpi de fum în taverne.Şi-am scrie iar poezie de cavernepe stil nou. Nu e

Ionescu Toma Ion 200
Litere •

poemul orașului tîrziu (fdvf)

orașul e cald și acru. se leagănă-n cadrilul mașinilor încinse. e ca patul ce se-ntoarce cu tine după o anumită candoare de vodcă. o vomă-ți umflă obrajii. n-ai vrea s-o lași să erupă-n autobuzul ce-noată-n traficul stătut de generații. n-are a face. înghiți cu poftă leorbăiala paznicului lanurilor de cucută. la radio e defilarea prim-miniștrilor […]

Dan Iancu 557
Litere •

depre însumi (din volumul în lucru)

dacă ți-ai luat coroană de spini de la aprozar a deveni e un soi de glumă-n crâşma unde se hăhăie despre orice inclusiv despre așa numitele succese sexuale ale lui lică (cel dispărut de ceva timp într-un spital de nebuni unde urlă de anotimpuri legat de pat) și cum ai nevoie de socializare, pentru că […]

Dan Iancu 319
Litere •

Lănţişorul de argint (1)

Soarele cerne printre nori vioriiumbre prelungi pe-alei triste, pustii,vântul alintă, frunze şoptesc,de neînţeles, un secret nelumesc.Ea păşeşte alene printre umbrele dese,vântul prin plete tandru-i se ţese,în privire-i sticleşte o urmă de teamă,dar iubirea-i ispita ce-o leagă şi-o cheamă.În noaptea adâncă, cu surâsul pe gură,cu ochii arzători, cu vorbe ce fură suflarea oricui le-ascultă, le soarbe,mângâieri pricepute şi dorinţe vii, oarbe,el o aşteaptă ca pe stropul de ploaie,însetat de lumina din cosiţa-i bălaie,de căl

Carmen Pricop 623