Sări la conținut

Litere

Litere

LOZUL CEL MARE

Mergem prin viţă. De fapt, toţi suntem doar simpli călători, şi mergem, mergem prin viţă, trecători, neştiitori, întrebători. TOŢI DIN JURUL NOSTRU ŞTIU, NOI NU! Animalele, plantele, ştiu ce au de făcut, aştrii cerului nu-şi pun întrebări pentru că ştiu de unde au venit şi încotro se îndreaptă. Doar oamenii nu! Este posibil, ca unicile fiinţe inteligente să nu poată sti nimic? Atunci la ce bună raţiunea ? Poate de aceea suntem atât de... autodestructivi... De ciudă! Că nu ştim numic, că nu putem afla ceva esenţial, că suntem... opriţi să luăm contact efectiv cu adevărul! În fond, toţi am tras Lozul cel Mare! Cum poate fi numit cineva care a câştigat premiul maxim, şi nu se duce să-l revendice? Stă liniştit, merge şi iar merge prin viaţă, neştiitor, trecător, indiferent... , cu un fierăstrău mental defect, pe care îl foloseşte doar pentru a-şi tăia creanga pe care stă? Sunt mai aproape, mai uşor de obţinut drogurile, alcoolul, sexul. Mai este indiferenţa, individualismul. De ce să bagi

Litere

☺☺☺☺ Robert Levy - Gloria şi decăderea Anei Pauker

Nu încape îndoială că însăşi îndrăzneala de a aborda un subiect controversat precum viaţa, personalitatea şi activitatea Anei Pauker e un merit; a-l trata cu minuţie, echilibru şi atenţie la amănunte e încă şi mai lăudabil. Cazul în speţă e cel al lucrării lui Robert Levy, Gloria şi decăderea Anei Pauker (ediţia a doua, Polirom 2016). Travaliul depus de istoricul american e imens şi se desfăşoară pe două fronturi implicite. E vorba, mai întâi, de consemnarea n