Lănţişorul de argint... 559
- Poezie
- 09-03-2017 10:00
Soarele cerne printre nori vioriiumbre prelungi pe-alei triste, pustii,vântul alintă, frunze şoptesc,de neînţeles, un secret nelumesc.Ea păşeşte alene printre umbrele dese,vântul prin plete tandru-i se ţese,în privire-i sticleşte o urmă de teamă,dar iubirea-i ispita ce-o leagă şi-o cheamă.În noaptea adâncă, cu surâsul pe gură,cu ochii arzători, cu vorbe ce furăsuflarea oricui le-ascultă, le soarbe,mângâieri pricepute şi dorinţe vii, oarbe,el o aşteaptă ca pe stropul de ploaie,însetat de lumina din cosiţa-i bălaie,de căld
Citește mai departe