Sări la conținut

Litere

Litere

Ce înseamnă spiritul sărbătorilor

Domnul inginer a plecat mai devreme de la șantier. Era deja nervos; proprietarul s-a răzgândit, vrea ușile mai mari (și-a dat seama că nu încape frigiderul și nici nea Puiu, zugravul). Arhitectul a dat din umeri, muncitorii au dat din cap, și duși au fost. „E Săptămâna Mare, șefu`”, au zis, voioși. I-a găsit la […]

Litere

Am avut noroc: DUMNEZEU MĂ IUBEȘTE!

  Ziua în care m-a iubit Dumnezeu   Treceam strada cu voioșie, ca-n zilele bune, pe trecerea de pietoni un șofer drogat a trecut pe lângă mine cu autoturismul în care înghesuise cam o sută de cai puternici, de rasă, de pe vremea lui Burebista sau Solomon. Am avut noroc: Dumnezeu mă iubește! Altă dată, un șofer drogat a trecut cu autoturismul lui decapotabil, i-am văzut chipul și surâsul de diamant, m-a trântit pe asfalt, mi-a rupt piciorul drept. Am înțeles că Dumnezeu mă iubește,  nu am murit, doar m-a rănit, îmi voi reveni după un timp, măsurat cu grijă de domnul polițist și de medicul legist, folosind aceeași unitate de măsură. Altă dată-altă dată, aceeași întâmplare tristă, chiar pe trecerea de pietoni, m-a lovit în plin, am murit de bună voie și nesilit de nimeni. La înmormântarea mea prietenii șopteau: „L-a iubit Dumnezeu, l-a dus acasă, într-o lumea mai bună, cu alți oameni, alte chipuri, alte limbaje…”. C Stancu, Hațeg ©