Litere

  • Sieranevada... 505

    Sieranevada arată că generaţia de actori s-a schimbat cu bine, în sfârşit, adică cei între 35 şi 50 încep să conteze. Apoi, dacă filmul nu ar dura 3 h si 15 min, ar fi o capodoperă. S-ar mai fi putut diminua realismul minutios si static. Un parastas de excepţie ar fi iesit. Din mizerabilismul românesc n-a mai rămas decât lupta pt locurile de parcare şi filmarea întunecată într-un apartament de 4 camere. Vorba unui amic: de ce a filmat aşa? Că românii nu stau pe întuneric. Alte reuşite sunt umorul (nu comicăraia) şi integrarea nestridentă a discuţiilor despre comunism, conspiraţie şi ritualuri religioase – recte subiecte grele. Rol excepţional face Ana Ciontea, marea plângăcioasă a filmelor din copilăria mea, acum nevastă bătrână înşelată şi spurcată la gură. Efect şoc, ea mimoză fiind. Rol şters, inutil aproape face Ioana Crăciunescu. Una peste alta, Cristi Puiu e unul dintre cei mai buni regizori pe care îi av

    Citește mai departe

  • Tokyo monogatari... 543

    Daca vreti sa vedeti minimalism japonez, budism zen, cu filmare joasa, pt tatami. Yasujiro Ozu lanseaza "Tokyo monogatari" in 1953, in ideea de a descrie nerecunostinta filiala in Japonia de dupa razboi, busy si indepartata de traditii. Un poem de 2h si 15 min, plicticos, dar fermecator prin interjectiile pe care le produc actorii in dialog. Din nou senzatia aceea ca britanicii si japonezii vechi sunt foarte rude.

    Citește mai departe

  • Cuvinte de la fosta amantă... 627

    Părinții mei știu ce au în casă, ce au crescut nu sunt o ființă depravată cum mă prezinți lumii tu!   Am plâns tremurând în fața ta că mă spinteci de sus până jos e teama că nu pot să fug să mă acund, de tot răul tău.   Un strop de omenie dacă ai... Citeşte mai mult

    Citește mai departe

  • Cei care merită să moară – Peter Swanson... 572

    „Cei care merită să moară” este a patra carte pe care o citesc din colecția Buzz Books, Editura Litera, după: ″Tot ce nu ți-am spus″ (care a ocupat poziția 6 în topul celor mai interesante cărți citite în 2016), ″Maestra″ și ″Privilegiații″ și pot spune acum, după oareșce experiență, că volumele ce alcătuiesc colecția, îți prind … Citește în continuare Cei care merită să moară – Peter Swanson →

    Citește mai departe

  • Ianuarie... 444

    Ianuarie este o lichefiere de molecule albeCe aștern pe țărână înghețate salbe,În șerpuite șoapte precum petale de nalbe.Fior de amintire a fantasmei ce-a trecut,La miez de noapte cu tine absentă,Răsare în reflexia străvezie a pieilor roșii.Peregrinări de semnificații oculte pe asfaltSună a nouri zdrențuiți pe cerul înaltDin care descind oglinzi stinghere,Sfărâmate vitralii ale raiurilor hingheri,Penetrând venele fărbuite-n cafele.Îmbrățișarea sufletului tău de fecioarăSădește în mine vecinicul haos de odinioară...Acum... așa cum a făcut-o și întâia oară...

    Citește mai departe

  • Nojoud, divorțată la 10 ani - Nojoud Ali, Delphine Minoui 482

    "Vreau să divorțez! " nu este o replică dintr-o telenovelă, o piesă de teatru sau un roman siropos. "Vreau să divorțez! " de această dată n-a fost rostit de vreo femeie la treizeci de ani sătulă de corvoada casnică sau neplăcerile conjugale, ci de o fetiță. Nojoud Ali este doar o copilă, ce are ea special este faptul că a divorțat la doar zece ani, acest lucru o cataloghează drept cea mai tânrără femeie divorțată din lume. Mi-e pe sub mână să numesc femeie o copilă de vârsta ei. "Într-o seară a lunii februarie 2008, când tocmai

    Citește mai departe

  • Gînduri de conformitate 2... 0

    Paradoxal, întotdeauna izolarea unui om înseamnă publicarea lui. Lupa ca instrument: când privim aproapele prin lupă ca și cum ar fi departe îl vedem clar, iar cînd privim departele prin lupă ca și cum ar fi aproape îl vedem neclar sau deloc. Acesta e rolul oricărui instrument - o siluire a adaptării. Prin simțuri instrumentate omul creează și cunoaște în același timp. Dar numai pe moment.

    Citește mai departe

  • Gînduri de conformitate 2... 490

    Paradoxal, întotdeauna izolarea unui om înseamnă publicarea lui. Lupa ca instrument: când privim aproapele prin lupă ca și cum ar fi departe îl vedem clar, iar cînd privim departele prin lupă ca și cum ar fi aproape îl vedem neclar sau deloc. Acesta e rolul oricărui instrument - o siluire a adaptării. Prin simțuri instrumentate omul creează și cunoaște în același timp. Dar numai pe moment.

    Citește mai departe

  • Iarnă de examen... 456

    Un epitaf stă scrisSub țărâna grea,În pastel de amurg nescris -Daimonul sfărâmat în cenușă de nea,Cu viermi hulpaviCe îi stau pe față,Răsăriți ștricănit și suavi,Petrecând reflexii de viață.Cristale de sine prelinse,Din ochii plini cu veneDe plumb ninse,Ciocnesc imortalitatea alene...Neant...Bacant...În calendare fulguie a marțiSpre solitudinea verzilor cai.În cavoul negru colivă de amor împarți;Dacă mie nu îmi păstrezi, să știi!, e bai!

    Citește mai departe

  • Teroare de umbre... 605

    Dacă război vrei…război vei avea! de la iubire la ură nu-i decăt un pas… orice scrisoare are pe lângă destinatar/ și datele celui ce trimite conșinutul nu uita / conținut ilegal obținut / nu prin voința mea nu sunt atât de proastă pe cât las impresia Nu am ce pierde cu adevărat prieteni apropiați, am... Citeşte mai mult

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile