• Prima scrisoare ȋn neant…... 140

    Poate că sunt urâtă, atât de urâtă ȋn interior ȋncât și gândurile mele pot speria atât de mult, atât de mult ȋncât să trebuiască să ștergi tot astfel, poate, orice urmă de urâţenie și mizerie , orice hidoșenie să poată dispărea din viaţa ta. Poate că nici măcar cuvintele nu mai ȋmi sunt aliate, până și ele, nu fac decât să scoată la iveală toată hidoșenia sufletului meu. Orice cuvânt așezat ȋn pagină este o altă săgeată ȋn inima mea, dar acelea care se duc acum ȋn neant sunt otravă, otravă pură ce ȋmi ȋntunecă privirea uneori.  Mereu te-am visat ca pe un neant… dar nu ai cum să fii, căci cuvintele mele alunecă mereu spre tine și gândul nu mi se poate opri ȋn loc, ci zboară neȋncetat ȋntr-acolo.  Ȋncerc să ȋmi ascund partea ȋntunecată, toate negurile sufletului meu, ȋnsă tu ai fost acolo, ai văzut fiecare colţ, dar va rămâne așa, doar ceea ce este și nimeni și nimic nu va mai reuși vreodată să ȋl lumin

    Citește mai departe
  • Nori de primăvară... 162

    Adun nori de amintiri,plini de apă statută si praf de stele,adun nori de lacrimi,goi de tine, goi de hainele de iarna...nu mi-e dor de vocea ta de dimineață,de ghemul din bratele mele noaptea,nu mi-e dor de zâmbetul tău,de licuricii ce mă priveau in întunericul unei descoperiri ...am adormit o parte din mine,ce trăiește moartă ...am adormit tot,ublu viu, cu inima pierdută.sunt doar o parte din pătura viece umblă moartă in așteptare,dar așteptarea e vie, doare,și ideile ...se leagă doar de trecut... Acestea sunt creeatiile lui Dec.I ,

    Citește mai departe
  • dostoievski de Bogdan Dumbraveanu... 201

    nu mă citi dacă nu ai murit odată,ori dacă nu ai omorâtomorându-te,despre naștere ce să spunnimeni dintre noi nu-i vinovat,nimeni dintre noi nu are meritsuntem bucăți de pâine din Pâineacea Marecand lacrimile vor naștepe luciul buzelorbucuriaîți va aminti ce gust are vinul,ce fără de rost e vinahttp://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss

    Citește mai departe
  • Bunavestire de Bogdan Dumbraveanu... 202

    vine o vreme când trebuie săaflăm că e mai bine să nu fim disperati dacă pietrelenu se transformă în pâini,dacă mâinilenu ni se fac aripi de înger,dacă lumeanu ni se supune,mai bine să ne bucurezborul păsăriifără grija zilei de mâinece nu va înghețaori nu va flămânziîn noiva naște în taină dorul,libertatea omuluia cărui crucee zâmbet și pereche de aripihttp://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss

    Citește mai departe
  • TE-ASTEPT MEREU... de Ion Ene Meteleu... 202

    Seara de searaTe-astept sa vii,Sa-mi umpli viataSi zilele pustii.Banca din parc,Parc-a putrezit,De dorul tau,Nici teiul n-a-nflorit.Arid e parcul,De cand nu ne-am iubit !Plin de sperante,Mereu te-astept,Sa-mi alini dorul,Sa-mi stingi focul din piept.Plang si te strig,Sa revii din nou,Dar tu n-auzi,Al dragostei ecou;Ce trista-i c

    Citește mai departe
  • AMURG de Ion Ene Meteleu... 199

    Grea e linistea noptii,Cand pe nimeni nu aiSi-ti blestemi ursita sortiiSi pe ganduri tot stai.Trist,iti aduci aminte,De iubiri din trecut,Si ai vrea iar sa-ti alinteSufletul abatut.Doar melancoliiSi clipe de regret,Cat vei mai traiSimti doar un gol in piept.Stii ca viata-i doar una,Si-ai mai vrea s-o traiesti,Sa infrunti mereu furtunaPentru tot ce iubesti,Fiin

    Citește mai departe
  • Mâine de Veronica Simona Mereuta... 200

    omul se schimbăîntr-o zi de lunicând amintirile au să te cauteaşa, ca o bunăvestire a ce va urma,cum visul te ajunge întotdeaunacând ai vrea mai multsă spui niciodatăatunci vorbeştifără un înţeles premeditatora ta de singurătate se încheieîn punct alunecat peste virgula speranţeică soarele răsare de ziua taşi iubirea pică la fixcât să-ţi spunăcine eştiVeSMehttp://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss

    Citește mai departe
  • port doliu de Renate Müller... 192

    în mine-i stare de dureretotul e în negru învelitşi-n casă ţin obloanele lăsatemă chinuie lumina la vedereîn mâini ţin capul sprijiniteu tac cu lacrimi nevărsate :şi nu gândesc nimicHD 24.03.2013 RMhttp://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss

    Citește mai departe
  • DRUMUL PÂNĂ LA TINE de Ioana Burghel... 195

    E așa departe pân la tine,Că se rătăcește chiar și gândul,Mă dezbracă noaptea în suspineȘi de jale plânge tot pământul.La țărmul vieții nu e niciun port,Pescărușii caută catargul,O corabie cu un cap de mortDespică apele și înaltul.Se ascund potecile în neguri,E lumină dincolo de ceață,- Inimă aș vrea să nu mai tremuriCând aștepți o altă dimineață.http://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss

    Citește mai departe
  • Dacă... de Alexandra Manea... 204

    Dacă aş fi umbră, m-aş întinde alene sub pasul tău, ca să fiu una cu potecile pe care rătăceşte privirea ta. Dacă aş fi o pală de vânt, aş mângâia tâmpla ta stângă, ca să respir parfumul îngândurărilor tale.Dacă aş fi ram visând că-s înger, te-aş proteja cu aripile-mi crescute din sideful florilor de cireş, ca să-ţi aflu mereu desenat pe chip zâmbetul plin de lumină.Dacă aş fi negura nopţii, m-aş ascunde în pupila ta, ca să fiu sigură că numai tu vei şti unde să mă găseşti.Dacă aş fi valul mării, te-aş îmbrăţişa în fiece dimineaţă, ca să spăl păcatele nopţilor în care m-am pierdut în tine.Dacă aş fi prima şoaptă a răsăritului, aş săruta aburul respiraţiei tale, ca să măsor clipele visărilor în care pulsăm amândoi în bătaia aceleiaşi inimi.Dacă aş fi ploaie, aş hrăni cu apă vie amintirile iubirii noastre trăite cu nesaţ în orice viaţă trecută, prezentă sau viitoare, ca nu cumva să se

    Citește mai departe