Mireasa Străvechiului Mag 1, de Yamazaki Koré – Editura Nemira – noutăți editoriale Data apariției 1 sept. 2022 INTRĂ ÎN UNIVERSUL MAGULUI!
Doar un arhipelag îl recunoaște pe un altul. Stâncile submarine diferă, apa e la fel. Vietăți care mișună în lumină. Un arhipelag complet e-n lacrima celui ce moare. Continent zăcut prin oceane cu ultima rază de soare în seară. Și, din roua dimineții, arhipelagul reîncepe. Insulă scufundată sub mări, viața mea, și-a închiriat cocoașa […]
de unde sunt voi răspunde calm din antarctica și la mirarea lui (ei) voi rămâne senin ca și când răspunsul e adevărul adevărat fără de care nimeni nu poate trăi mai ales că se referă la ceva din trecutul meu foarte trecut presupun că vor vrea explicații iar la asta sunt fenomenal inventez situații desuete […]
în general acceptate (dar doar ca enunț) ar fi nu contează cum arăți sufletul tău e cel mai bla dintre blablauri sau mintea ta este bla peste blablauri sau (cel mai parșiv) unde mi-a fost blablaure pentru că eu cred în cuvintele scoase pe gură de cei pentru care mor încet scheunând tot așa ne […]
cartierul blând unde deocamdată locuiam de-atâta vreme e atâta liniște mă minunam în mijlocul rafalelor ce-mpodobeau dimineața aceasta-nsorită și trecători-mi făceau cu mâna stânga iar uneori strigau dar boarea-mprăștia cu grație sunetele (un soi de focuri de artificii auditive) așteptam pentru prânz mareea ce ne-nconjura blocurile încât mergeam pe acoperiș să sărim de la unul […]
cine mai voiește cine mai dorește cine mai iubește se pot cumpăra la jumătate de preț (sînt despre sau de amoare fără margini de iarbă) pe foi de hîrtie făcute manual în butoaie de dud astfel încît devin gălbioare precum palinca și uneori au același miros de prună sau gutuie încît toată casa se va […]
... boss-ul metroului pe care scrie PRECIZIEI închide ușile când mă aflu la doi metri de vagon. Dacă aș fi fost mai tânăr și mai bucureștean, aș fi țâșnit ca într-un film cu Tom Cruise
Toamna dascălii pleacă în ţările calde Venise toamna şi copiii se înghesuiau unii în alţii pe scări, era frig în univers, scările duceau în cer. La înălţime aerul era mult mai rece, acolo aşteptau dascălii şi copiii nu mai ajungeau la timp...
Visez începutul și ce poate face el cu mine, dar nu îl las.Îl pierd ca să-l visez din nou.Mă-ntorc mereu de mai departe și aștept să nu se mai întoarcă,Dar vine credinciosul, vine.Am devenit chezaș pentru el în fața timpului.Ori de câte ori întârzie, orele mi se răzbună.Primul alb s-a ascuns într-un fir de părȘi-mi repetă obsesiv că o să uite să mai vină.Îmi scrie pe pleoape cum că timpul este negruȘi că ploile sunt scurte.Nu știe, nebunul, că literele dispar atunci când ochii se deschid.Și încep să adorm...Îmi aud gândurile pe voci, dar vocea mea nu se aude printre ele.Adorm într-un sfârșit. Continuu.