Sări la conținut

Litere

Litere

Ca o punte peste ape tulburi - Bridge Over Troubled Waters

Când ţi-e greu şi te simţi neînsemnată, când lacrimi ochii ţi-i scaldă am să ţi le usuc eu. Îţi sunt alături când vremea îţi e împotrivă şi prietenii te lasă în derivă, ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Când viaţa te doboară, când eşti de pripas şi noaptea coboară eu n-am să te las. Am să te prind când neguri te cuprind şi dureri te înconjoară, ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Ca o punte peste ape tulburi am să mă întind. Fată de Argint, străbate, treci peste toate... Vremea-i a ta, fă-ţi visurile adevărate... Priveşte-le strălucirea... Un prieten de-ai vr

Litere

10 000

Nu mi-am sărbătorit niciodată blogurile, nici Blogul cu poezele, apărut în 2009, cu puţin înainte de Crăciun, nici acest blog, nu secundar, ci mai mult accesoriu, despre care am constatat cu surprindere că a împlinit patru ani la începutul lunii iunie. Şi nici acum n-am intenţia să-l celebrez. Am, însă, de sărbătorit o poezie care a adunat 10 000 de vizualizări, o poezie care are de acum în spate o mică poveste şi despre care cred şi sper că mai are încă de călătorit prin suflete. Am scris-o în mai 2011 pentru un concurs organizat d

Litere

Când tace poetul... Mâna celor dispăruți scrie pe zidul primăriei

  Gravitaţia miresmelor     Când tace El, ceva se schimbă în lume, tăcerea este cel mai bun mod de a comunica până la picătura de sânge, până la nervul lemnului agresat de zgomote.   Când tace poetul, lumea se cutremură, tăcerea este prezenţa prezenţei, până şi pereţii au retine, cheamă vrăbiile în cuvintele sale...   Când tace El, înfloresc pomii, se iveşte echilibrul între frunze şi culorile zilei, apare o stranie gravitaţie a miresmelor, mâna celor dispăruţi scrie pe zidul primăriei.   Când tace, realizezi că trupul este o draperie care se frânge, manuscrisul de carne îşi descoperă semnele de început, sângerii, plus celelalte chipuri.  Constantin Stancu, Hațeg ©