• ...(Cioburi de oglinzi...)... 260

    Cioburi de oglinzi,cioburi de lacrimi,teci zdrobite,săbii ascuțite,suflete răniteși lumină-nsângerată...Dorințe despărțite,nebunii rătăcite,ființe neființe,potențe impotenteși acte fără acte...Scripturi fără de slove,Cuvinte fără sunet,credințe fără crezuriși zei fără de oameni...Foc fără de flăcări,Apă lipsită de elemente,Decizii neîmplinite,Promisiuni încălcate,Jurăminte fără de altare,Începuturi fără de naștereși Sfârșit fără de moarte...

    Citește mai departe
  • ...(Atât de frig...)... 262

    Atâtde frig...Înghețațisuntperețiiinimiimelescăldateîn lacrimide foc...Cuvinte,pașiicosmogenezeiși un absconditusce nu l-am cunoscutnicicând...Încovoiatmi-i trupulși oricemai adaugimi-atârnăde suflet...Totmai greu...Chiarîți doreștisă mă zdrobești?...De-o faci,du-opân la capăt...Căcialtfelmă voi ridica...Ce zici?Continuăm?...

    Citește mai departe
  • ...(Mi-acoperă...)... 272

    Mi-acoperătoamnatrupulcu frunzeruginitede-atâteauniversuritrecutepesteeleși ochii-mise scaldăîn lacrimiletalefărăde existențăîn ignoranțade aura ceuicare iubeșteorbeștefărăa se mai întrebace credelumeanorocităcu-atâtasuccesnenorocindu-micu voia meauniculstropde existențăce ți l-aș mai puteavreodatăașternela picioare...

    Citește mai departe
  • ...(Mă blastâm...)... 255

    Mă blastâmpi graiu nieu moldoviniescs-îni chiarî sămânța,stânga s-îni amorțascî,driapta sî ni sî usuși,inima sî crăpi-n mini,sufletu-ni praf sî sî facî,trupu-ni sî nu cunoascî dimiensîuni,mintea-ni sî șii stârchitî,ghiarili s-îni arzî,ochii sî nu vazî,uriechili sî nu auzî...Mă blastâmsî nu-ni dizlieji nimi blăstămu:niși dumiezăi,niși drași,niși înjieri șî niși sfinț...Cosmosunu mă primiascî,haosusî sî disipiasc-în fața me,galaxâi sî nu iegsâsti,univiersurili sî nu șii.Nimi sî nu mai înțălagîși-oi mai zâși vriodatîdi-oi mai pute...Nimi sî nu poatî șitiși-oi mai scrii...S-îni răbufniascî mațâli,rărunchii sî urli-n minișî ficațâisî s-împrăștii-n pântieșili nieu...Așă am zâs,așă ari sî șii!!!

    Citește mai departe
  • ...(Rabdă...)... 267

    Rabdă inimă și tuCă ți-ai pierdut sufletul,Rabdă, bocește și taciCă n-ai văzut destui draci...Dumnezei și sfinți se-adunăÎngeri născocesc cununăȘi tu te-nvelești în humă...Existența nu-i de tineN-ai ce căuta în lumeFi-r-ai tu de mărăcine...Pașii umbră să nu-ți facăCe-ai făcut să se dezleagăDobitoc fără desagă...Scrsul tău moară cu tineCântu-ți amuțească-n sineUsca-ți-s-ar sângele-n vine...De scândură să n-ai parteFocul te-ocolească-n toateApa să sece în gloate...Blestematu-te-ai murindBinecuvântat trăindAnatema fie-ți gând...Rabdă cât o veșnicieSă nu ai vreo pomenireAgonizează-n neștire...

    Citește mai departe
  • ...(Orgoliul...)... 264

    Orgoliulmi-e existențăși smereniasfârșenieîn infinit...Zbătându-măîntre a fiși a nu fi-ulșeicspirianmă-mpiedicde imperativulcateorickantianși-l daudracupe treabacă eu prefer....Prefersă te iubescși să te certstându-țiîn umbrăfărăca tusă înțelegide ce...Căcinu mai amrăbdare...Iarnerăbdareaastanu-i cumvasemnde neiubireși narcisism?...Mă iartă...

    Citește mai departe
  • ...(Eu nu știu...)... 290

    Eunu știuce-i zi,ce-i noapte,ce-i odihna...Mi-sdoarun răzvrătitnebunfărăde haosori de cosmos...Un lupfăr`de culoare,cu colțide-argintce nu îi foloseștedecâtîn propria-icarne...Dacăvreodatăvreosăgeatăs-o rătăciîn tineadu-ți amintec-am înfiptîn minesutepânăsă tragfărăde vrereoricu voințăca tusă-ncepicunoaște...Ma iartă...

    Citește mai departe
  • Aș vrea să-ți spun...... 287

    Autor: Marian Burtoi                                    Mi-apari în cale fulgerând himere,                                   Prin gândul meu, cu-al patimii tumult,                                   Și ochii-mi arși de dor, cu-a lor tăcere,                                   Ar vrea să-ți spună...că-și doresc mai mult!                                   Simt că prin tine se deschide o lume                                   Mii de dorinți mă spintecă; le-ascult,                                   Și chiar de nu-ndrăznesc să le dau nume,                                   Aș vrea să știi că îmi dore

    Citește mai departe
  • 62. Fir de iarba... 267

    Azi, mi-e bine langa tine, fir de iarba,Si ma bucur ca de mine nimeni nu intreaba.Pe tacute simt cum creste ca si tine frunza lina,O dorinta, o visare spre lumina!Ma petrec cu gandu-n lumeSi, ma vad un spic, o iarba...o minune!Si, ca Dumnezeu ma creste ca pe-un prunc,Mie toate astea, sincer...imi ajung!Ma simt bine langa tine,fir de iarba...

    Citește mai departe
  • Recenzie: Silviu Gherman - Hartiile masculului... 296

    Science fantasy românesc? De ce nu? Ei bine cam asta a fost atitudinea cu care am pus mâna pe cartea lui Gherman, iar atitudinea asta a funcționat până la final. Imaginați-vă un univers distopic, unde femelele sunt specia superioară, perfecte și nemuritoare iar celelalte specii inferioare sunt create și programate genetic să le slujească. Celelalte specii fiind masculii, croacele, fuscubrahii, burbacii și coloscatoidele și cum presimt că vă pierd dacă voi continua cu termenii aceștia specifici, voi trece la a vorbi despre acțiunea propriu-zisă.

    Citește mai departe