Autor: Camelia Stan Te-am adunat pe suflet în tăcere, Ca un cocor pierdut în zbor nătâng, Când altă noapte-n infinituri piere Doi maci am pus pe umărul tău stâng! Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară, Şi încă mai privesc la dalbe spice, Dar am omis, în graba mea precară, Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!
Citește mai departe...
Citește mai departeLasa-ma sa devin albastru, Vreau sa-mi picure suflul lumina. Cuvintele ma scot din dezastru, Lasa-ma sa ies din rutina. Nu pot trai decat visatoare, Nu ma hranesc decat cu frumos; Lumea intreaga tinde spre soare, Iar eu ma chinui in praful de jos. Lasa-ma sa-mi recompun lumea, Lasa-ma in verde, ocru si albastru... Nadejdea, credinta si iubirea E toata nevoia, implinirea si contrastul. Cuvintele sa capete o alta culoare, O alta esenta in linii complete... Nevoia de mine, de tine dispare In cercuri din umbre, albastre...concrete.
Citește mai departeCetățuiameaaredoarpatrucamerecu perețide sângeînvolburatde mințileluiCronos...Chiardacănouărâuride foco înconjoarălăuntrulesteînghețatîn întunecimeacosmosului...De-astanicieunicialtcinevanu poatelocuiaiciși-mi suntstrăinrătăcitorîn propria-miființă...
Citește mai departeDe veghe,lupîncrâncenatîn nebunie...De veghean de an,lună de lună,zi de zi,clipă de clipă...De veghepânăn-a mai rămânedin inima-minimiciar punteava dpinuipe vecifărăa mai puteavreodatăînchidepoartaexistențeivisuluiascunsîn lacrimata...De veghe...
Citește mai departeDe-ai fiotravăaș beași ultimulstropdin tineși-așa,în moarteainexistenței,oriceatomdin minear fiplinde tine...De-ai fiaș fiși eudarpentru cănu eștinu voiputeanicicândsă ființez...De-ai fi...
Citește mai departeTura asta e din 2015, septembrie. Scriitura tot cam de-atunci. Am ajustat doar ici-colo. Să rămână în toamna trecută. Mi s-a făcut poftă să scriu. Teribilă. Dar nu ficțiune. Ceea ce trăiesc acum e mai puternic decât orice aș fi putut inventa. Așa că va fi relatare. Plec seara să zbor pe două roți. Șoseaua e dreaptă-dreaptă. Exclusiv din punctul de vedere al traiectoriei pentru că, fără
Citește mai departeMă înec în abisul gândurilor tale de altă dată, în valurile înspumate ale mării în care regăseam in sticluţele purtate de valuri, atingerile și șoaptele pe care numai în vis îndrăzneai să mi le șoptești. Noapte de noapte șoaptele tale surde s-au înghesuit in sticluţe azvârlite pe fundul mării, și cumva, tălpile mele de ceară si-au găsit drumul prin nisipul ud pentru a le elibera cândva. Le-am strâns ani la rând, fiecare sticluţă în parte, fiecare dobândită cu prețul câte unei răsuflări uitate pe fundul mării sau cu ochii aproape însângeraţi de căutarea lor între valuri sărate, atât de sărate...Le-am orînduit pe toate, pe cele albastre, senine ca ochii tăi pe care i-am visat, pe cele albe, rupte din strălucirea zâmbetului tău trimis in fiecare dimineata, pe cele negre, pline de goliciunea și lipsa șoaptelor tale, pe cele roșii, umplute de pasiunea fiecărei atingeri pe care am visat-o amândoi și pe cele verzi unde stăteau înghesuite toate săruturile care nu au atins vreodată buzele m
Citește mai departeS-a pus ceva praf virtual pe rândulețele scrise acum un an, doi, mai mulți. Citesc textele și mă amuz. Mă gândisem să le șterg. Prea multă naivitate, un stil amuzant acum și fraze întortocheate. Între timp am făcut cursuri de scriere creativă cu Marius Chivu și apoi cu Florin Iaru. Vreau să cred că am mai periat din prostii mulțumită lor. Dar textele scrise pentru ateliere sunt tot prin sertare
Citește mai departeÎn așteptarea celui de-al șaselea volum din AsoIaF, îi mai fac câte o vizită lui Martin, lecturând câte un alt roman de al său. De data aceasta Furtună pe Windheaven, roman pe care l-a scris în 1981 împreună cu Lisa Tuttle. La o primă privire am crezut că Furtună pe Windheaven e un roman SF, însă pe măsură ce am înaintat cu lectura îl consider mai degrabă un steampunk
Citește mai departe