• ... 105

    DODO - La Marinarul cu Pipă Dominourile roze Doar clipa dominourilor roze ne mai separă, metafizic, iar. Precum spre seară-n ceruri cu pluta lui de sticlă se lasă dus în sensul iubirii înc-un înger sexocentrist sau poate uşor morbocefal placenta poeziei se descompune-n doze homeopate Astfel se naşte nedorita şi-ncercănata vină mucoase parfumate-n ghimbir şi-n parafina reală din conservă amanetează viaţa pe-o formă din vitrină lăsând atâtea spaţii acestor verbe super câte-au săpat lăstunii în mal la Vadul Oii M-au junghiat în suflet solfegii molfăite-n delir gingia ploii cuvinte răsfutute şi bagaboante mute ce-şi cată prin spontane colapsuri catedrala dansată de Svetlana de la Bolşoi în poante... Mereu acelaşi vers şi veşnic altă moarte la prăvălie, -n centru, se-mpachetează-n ţiplă... Eu tac de-acum şi numai atomii mei mai ţi pă

    Citește mai departe
  • Sufletul lumii... 184

    Într-o lume în care primează rațiunea și concretul, cartea Sufletul lumii a Cameliei Cavadia este ca o oază de verde și de aer proaspăt într-un oraș poluat. Mustește a emoție și a mister. E plină de simboluri și de metafore-fluviu ce te trec prin portaluri și prin găuri de vierme spre lumi ascunse, imposibile, nebănuite. […]

    Citește mai departe
  • Decizia de Karine Tuil... 139

    Absolventă de studii în Drept, dar dedicată de ani de zile scrisului, Karine Tuil e o prozatoare de forță a Franței contemporane. Romanul ei, „Lucruri omenești”, distins cu Prix Goncourt des Lyceens a fost și primul tradus în limba română la Editura Polirom. În toamna anului 2023, Editura Polirom publică traducerea celui mai recent roman […]

    Citește mai departe
  • Despre iubire... 135

    – Hai! – Ești nebună? – N-am mai făcut-o într-o bibliotecă. – Nici n-ai s-o faci! – Serios? Își descheia bluza cu flori mărunte cu galben, cu roși, cu maro și verde. – Ai înnebunit? – De loc. Vreau să mă fuți aici! – Aoleu! – Ce-i maică? Ție- rușine? Își dezvelise sînii și-și pusese … Citește în continuare Despre iubire →

    Citește mai departe
  • Cartea accidentelor – Chuck Wendig – Editura Litera – recenzie 115

    Cartea accidentelor – Chuck Wendig – Editura Litera – recenzie Titlu: Cartea accidentelor Titlu original: The book of accidents Autor: Chuck Wendig The post Cartea accidentelor – Chuck Wendig – Editura Litera – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.

    Citește mai departe
  • Fredrik Backman – Un bărbat pe nume Ove... 107

    nu este un roman. Este o poezie. E greșit să-l punem pe Ove să concureze cu vreun personaj al lui Dickens. Ove nu este un caracter al lui La Bruyere. Ove este poezia piulițelor, a cheilor fixe si a imbinarilor perfecte atunci cand repari ceva. Ove nu e doar laitmotiv. Ove are cadență, ritmul lui […]

    Citește mai departe
  • Mircea Eliade – Noaptea de Sânziene... 106

    Cel mai complet, complex și prin urmare reușit roman românesc. Singura scriitură românească în care protagonistul nu este nici misogin, nici psihopat. Sursa de inspirație a celui mai iubit dintre pământeni, epigonul ludic al stilului dostoievskian învăluit în manta misticismului. Bine… de fapt personajele masculine ale lui Eliade nu au un aer românesc. Femeile sunt […]

    Citește mai departe
  • Arthur Golden – Memoriile unei gheise... 104

    Spunea într-un interviu Denzel Washington ca e mereu de preferat un regizor nergu să facă filme despre negri. Nu din motive rasiale, ci din motive culturale – și dădea un exemplu fondator: Steven Spielberg ar fi putut să regizeze Goodfellas (sau Casino, adaug eu…) și Scorseze ar fi putut să regizeze Lista lui Schindler dar […]

    Citește mai departe
  • ... 106

    DODO - La Marinarul cu Pipă Nimfe şi pupe Neaua iubirii plânge pe înstelatele crupe traversând bulevardul galactic ronţăim o cenuşă de nimfe şi pupe printre corpuri de oaste fragile neoane sau dormim îmbrăcaţi în cazarme cu visul la uşă cineva neştiut se apleacă de sus să ne pupe Îngeri din ceruri, la arme! Tropot ambiguu oh Carnivale timpul însiropează aripa de greaţă a preaînalte şi reci mahalale la marinarul cu pipă o revarsă în cupe meandre fugi Alexandre masca tăcerii iconoclastă îşi consumă suavă celestul vehicul cearcăne verzi poartă aste madone -ntre pulpe le lor hibernează nimicul ochiul cu irisul moale-i stăpân pe averea de umbre a Marelui Han peste pecetea arsă-n inel de wolfram pe bancnota ascunsă asemenea poftei de carne Îngeri din ceruri, Ce dracu’ la arme

    Citește mai departe
  • Perpetuum nobile. LA MULŢI ANI 2024... 108

     Ai putea tu să crezică frunza copaculuie o lacrimă?(în memoria tulpiniilacrima cadeîn cercuri concentrice)Că iarba e o ninsoaresubterană?(cât sânge albastruatâta rană)Că aerul e o dovadăuitată a atlanţilor?(cuneiformănecercetată)Ai putea tu să crezică piatra este oglindăretrovizoare(a începutului lumiiluminii)Şi grindă caseie femeia(trupul ei curcubeuca o amforăunde m-astâmpărde Dumnezeu)Să

    Citește mai departe