Litere

  • Introspecție... 207

    ...

    Citește mai departe

  • In ring... 204

    Ani la rand am tesut file cu ata albastra... Am incercat, cu fiecare vers, sa salvez iubirea noastra. Nu stiu exact cat ai inteles sau cat pui in practica. Eu nu regret nimic, am sufletu-mpacat ma. Nu am renuntat la lupta si Nici o clipa nu m-am gandit sa cobor din ring. Am un foc in inima si n-am de gand sa-l sting. Poate am mai pus, din cand in cand, capul in pamant, Dar a fost doar pentru a ma monta dupa cate o lupta mai grea. Acum sunt mai pregatit ca niciodata, Insa antrenamentul nu se termina nicicand. Nici gand sa las garda jos Si nu am sa pun sus steagul alb... De fiecare data cand aud gongul "strigand" ...am sa lovesc mai tare... In ura ce ne macina oasele, Ne-a distrus familiile, casele.

    Citește mai departe

  • Doar vorbe ȋn neant... 325

    Văd dincolo, mereu dincolo de orice, dincolo de aparenţe, dincolo de ochii goi si de sufletul sterp al oricui, dar mai presus de toate văd dincolo de cuvinte. Văd pasiuni ascunse, licăriri absurde ȋn ochi abisali ce mă fac să tresar. Văd tot și citesc ȋn cuvinte nescrise, ȋn versuri ce nu rimează, ȋn vorbe ce nu au fost niciodată spuse, citesc totul ȋn liniște, ȋn liniștea aceea care ȋţi face urechile să ţiuie. Găsesc tot ceea ce am nevoie ȋn neant, văd dincolo de ȋntuneric licăriri ce nu există, citesc pe buzele tale toate vorbele nespuse și ȋn tăcerea ta de zi cu zi aud tot ceea ce ai fi vrut vreodată să spui și n-ai putut. Ȋţi scriu in neant doar

    Citește mai departe

  • Povestea Sarei VIII... 246

    Au trecut zile și nopţi la rând ȋn care jurnalul nu-i mai răspunsese, nopţi ȋntregi ȋn care nu ȋi putea sta gândul decât la el, imaginea aceea fantomatică, silueta aceea neagră pe care o zărise ȋn noaptea aceea printre gene. Era incredibil cât de mult pătrunsese ȋn sufletul ei, cât de mult pot ȋnsemna câteva cuvinte bine alese, ȋncurajările din fiecare rând, cat de multe reușea să ȋnţeleagă din cuvintele ei strălucitoare aparent ȋnșiruite fără sens. Răsfoi din nou jurnalul și găsi din nou aceleași pagini albe, același gol pe care ȋl simţea de fiecare dată până ȋn fundul oaselor când regăsea doar neantul de pagini albe dincolo de vorbele ei ȋnșiruite cu patos. Era sigură de faptul că el citise, că parcursese paginile ȋn care ea ȋși pusese toate dorinţele pe hârtie, descriind ȋn amănunt desfătarea trupurilor ȋn lumina difuză a șemineului la fel cum era sigură că  recitise poate rândurile cu sărutări fierbinţi și șoapte, rând

    Citește mai departe

  • N-a mai ramas nimic... 227

    Odată, nu demult, ȋn alte vremuri parcă, obișnuiam să zâmbesc, să râd ȋn hohote uneori la orice lucru simplu, să ȋmi las faţa mângâiată de adierile de vânt și să tresar  la chicotitul vesel de copil… Acum a rămas doar grimasa absurdă a unui chip de lut, fără trăsături anume ci doar cu durerea ȋntipărită ȋn fiecare rid, ȋncununată de lipsa licăririi din ochii mei de altă dată și poate o urmă mucegăită  a unui zâmbet din colţul gurii, ca o amintire hâdă a unui rânjet păgân. Crezi c-o sa mai pot râde vreodată? Te-nșeli amarnic… la fel cum n-ai crezut vreodată că voi picta chipul tău zambind doar din roșeaţa venelor muiate ȋn lacrimi amare! Ȋl voi picta ȋn pământul umed ce-mi va serv

    Citește mai departe

  • Cafea la infinit... 204

    Am visat că trebuia să rămâi.Toată viaţa.Că-mi jucai cu degetele tango în părşi fierbeai cu noaptea cafea la ibric.Dimineţile fugeai şi-mi lăsai soarele,între deschis şi gol,să-mi încălzească sfârşituri de vise.Zâmbeai frumos când mă trezeai târziu.Eu mă alintam şi-ţi ceream să mă mai laşi o viaţă.În bucătărie plutea mirosul de ţigară neaerisită.Am lăsat cafeaua să expire, dar o voi trezi cu gheață.

    Citește mai departe

  • 4... 218

             Se instalează o panică generală, exact ca după emisia radio a lui Orson Welles din 38, pentru că mințile oamenilor au ajuns să fie spălate cu săpun ieftin de casă vândut de o croitoreasă ce în timpul liber o găsești la Hale. Se ajunge ca mașina de gândit, creierul, să fie numit ”raft” cu locație necunoscută, pentru că oamenii își schimbă starea de fiecare dată când rup calendarul care marchează 4 anotimpuri - ce ajung să fie toate la fel-. Deci oamenii nu-și schimbă starea de fiecare dată când rup 4 calendare ce marchează un anotimp ci ajung să își schimbe starea de fiecare dată când se marchează 4 calendare ce ajung să fie toate la fel.    După cele 4 calendare rupte se vor instala 4 feluri de coridoare, căci după cele 3 spitale, la ultimul, îl vor cunoaște - sau nu îl vor cunoaște- pe cel care duce spre

    Citește mai departe

  • Fericit... 215

    O unghie scrijelindu-ţi numele cu furie.Avea urme de cafea scufundată-n tutun,dar stătea roşie, tremurând din încheieturi.Era la prima literă, de abia o începea.Eu am terminat demult, îi zic.Nici măcar nu m-auzea.O priveam ca pe un copil naiv,îndrăgostit şi dependent de tine.Nu ştiam dacă să-ncep să-i spun sau s-o las să se termine.I-am aprins o ţigară şi i-am pus o mână-n păr.Parcă se mai liniştise, oare?Lacrimile se scurgeau pe deget,suspina des şi sec.Mă uitam cum hotărâtăîţi continua numele pe pieptul meu.Scria în oglindă ca să te uiţi în el.De parcă sufletul de abia te aşteaptasă te vezi din nou prin

    Citește mai departe

  • Efecte speciale... 296

    Am radacinile adanc infipe In pamantul cimitirului asta rece si pustiu, Prin care umblati cu totii, Morti...dupa gadgeturi, fast food si zdrente... Tu, aminteste-ti si zambeste, De fiecare data inainte sa incepi sa plangi, Ca poate nu mai apuci... Sper, ca apoi sa savurezi fiecare lacrima, Ca si cum ai plange pentru ultima data. Azi, e ultima data din calendar Ce-ti arata ca, e timpul sa te trezesti odata, Sa nu mai ratacesti, Sa creezi o legatura intre ce spui si ce gandesti... Sa nu te

    Citește mai departe

  • Alb şi negru... 238

    Trag cu nesaţ din ţigară iar fumul ei mă învăluie treptat, ca într-o ceaţă ce mă poartă de fiecare dată pe alte tărâmuri, tărâmurile gândurilor mele. În fiecare seară zbor... cum stau cocoţată pe pervazul geamului, urmărind fumul cum se ridică uneori către văzduhul negru, alteori învăluind parcă luna... chiar acolo, de la acea fereastră reuşesc să îmi iau zborul în fiecare seară. În timp ce fumul de la ţigară face curte lunii dincolo de miez de noapte atunci încep să prind aripi... uneori sunt albe, cu pene lungi, mătăsoase... alteori negre şi fără pic de strălucire! Atunci când sunt albe, cresc vânjoase de pe umerii mei, învăluindu-mi mâinile cu ţesătură aurie strălucitoare, iar atunci când sunt gata, doar ridic mâinile şi le

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile