Litere

  • Evanghelia după Iuda... 355

    Care este, de fapt, Poporul Ales? Nu sunt un fan al thriller-elor religioase. Nu ştiu de ce. Așadar, am fost sceptică în privința acestei cărți. Însă îmi plac romanele polițiste. Cu toate acestea ce m-a atras cel mai tare după primele pagini, mai mult decât acțiunea care nu stagnează nicio clipă sau curiozitatea ce mi-a fost stârnită, a fost stilul scriiturii. Am fost impresionată de faptul că această carte este foarte bine scrisă, inteligentă. În mod ingenios, romanul începe cu prăbuşirea unui avion, elementul care pare cel mai irelevant în toată acțiunea, însă care în cele din urmă se dovedește a fi ch

    Citește mai departe

  • Pictures again... 333

                  ...

    Citește mai departe

  • A.U.! - de la "Am Uitat!"... 222

    Secundele treceau urlându-ți numele.  Voci înalte numărau ceasul și pernele fugeau ascunzându-se sub mine.Nu mă lăsau să-ți astup chemarea. Jonglau cu râsete ascuțite și se băteau cu visele din coșmarurile mele."Am, n-am, vreau, să fii, să știi, fără, du-mă, lasă-mă, uită-te din mine"Le scăpau rămășițe de dorințe printre degete. Cădeau cu răsunet lângă mine cuvinte împrumutate de la alțiiȘi alții le împrumutau de la tine. În dormitor, luna s-a stins, soarele s-a ascuns printre caieteȘi tu ești nicăieri.Hai să alergăm prin pretutindeniul de mâine!

    Citește mai departe

  • Zece... 224

    În mintea înceţoşată a fiecăruia dintre noi apare uneori de zece ori pe zi aceeaşi figură divină şi acelaşi zâmbet încleştat în fălcile ei aceleaşi… zece clipe de absurditate zilnică în care nu faci decât să te-ntrebi de ce zece gânduri negre, afundate în abis se transformă în zece clipe de strălucire magică, de scânteiere rubinie, de gol în stomac, acelaşi gol de altă dată, umplut de zeci de fluturi cu fâlfâiri uşoare ce-ţi gâdilă fiecare simţ în parte. Zece şoapte în urechea ta: o şoaptă indescifrabilă ce vibrează încă în timpanul tău, o şoaptă apăsată ce îţi sfredeleşte încă urechea, o şoaptă uşoară ce încă fâlfâie în adâncul sufletului, o şoaptă ce a devenit strigăt de dis

    Citește mai departe

  • Figurina absurda... 236

    M-ai făurit ca pe o figurină absurda în mâinile tale de ceară, cu sufletul negru înnecat în abis şi-n loc de zâmbet ca de fecioară, m-ai expus într-o formă banală! M-ai ferecat în cuvinte cu dinţi de cleştar ce rânjesc în strălucirea de sori din chipul tău clar şi lacrima-mi sapă obrazul fierbinte, nu mă lăsa făr’ de cuvinte! Şi timpul trece absurd peste noi, cândva, cineva ne făurise în doi şi pâlpâie dorinţa în trupu-mi absurd, dar totul a rămas ferecat în trecut! Fortăreaţa de fum din sufletul meu, ridică la cer scânteieri de rubin, rămân făurită-n figură de lut tot mereu doar cu sclipiri diafane ce se ref

    Citește mai departe

  • Secretul fericirii. Odata am iubit o Rodie... 245

    ... De câte ori privesc rodia, pe masă, în panerul cu fructe, sau expusă în vreo vitrină, îmi amintesc de Anardana. Ea era o rodie adevărată, cu ochii care râd, cu irizări roşiatice ale obrazului şi gust acrişor, cel mai dulce acrişor gust. Am înţeles cu greu că rodia este un fruct deosebit, pentru că în foamea-mi permanentă de frumos, m-am aruncat încercând să muşc din ea... Anardana mi-a pus degetul pe nas atenţionându-mă: - Nu sunt măr să muşti din mine deşi am parfumul culorii lui! - Nu sunt portocală, să mă desfaci felie cu felie, deşi am şi eu aroma soarelui! - Nu sunt strugure, să-mi iei boabele grămadă, deşi am şi eu bobiţe! - Nu sunt răsărit d

    Citește mai departe

  • Gânduri în cor... 214

    Visez începutul și ce poate face el cu mine, dar nu îl las.Îl pierd ca să-l visez din nou.Mă-ntorc mereu de mai departe și aștept să nu se mai întoarcă,Dar vine credinciosul, vine.Am devenit chezaș pentru el în fața timpului.Ori de câte ori întârzie, orele mi se răzbună.Primul alb s-a ascuns într-un fir de părȘi-mi repetă obsesiv că o să uite să mai vină.Îmi scrie pe pleoape cum că timpul este negruȘi că ploile sunt scurte.Nu știe, nebunul, că literele dispar atunci când ochii se deschid.Și încep să adorm...Îmi aud gândurile pe voci, dar vocea mea nu se aude printre ele.Adorm într-un sfârșit. Continuu.

    Citește mai departe

  • MAGIA DORINŢEI... 203

    Ninge-afară şi e noapte, Fata mică-i obosită, Doarme-adânc sub plăpumioară Şi visează-o păpuşică. ...

    Citește mai departe

  • MOŞ CRĂCIUN I... 206

    Noaptea asta-i minunată, E o noapte de poveste, Fiindcă Moş Crăciun apare, Fără a ne da de veste....

    Citește mai departe

  • MOŞ CRĂCIUN II... 205

    Moş Crăciun, drag Moş Crăciun, Moşul nostru drag şi bun, Te-ai gândit ca-n astă noapte, La noi să vii de departe, ...

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile