PLOAIA... 199
- Poezie
- 24-10-2011 11:39
Azi nu-i soare, tare plouă, Cerul parcă-i rupt în două, Nori negri s-au adunat, Ploaia curge ne-ncetat. ...
Citește mai departeAzi nu-i soare, tare plouă, Cerul parcă-i rupt în două, Nori negri s-au adunat, Ploaia curge ne-ncetat. ...
Citește mai departeNumele meu e Jup - Norel, Micuţ sol de pe Jupiter, Planeta mea e cea mai mare E chiar a 5-a de la Soare ! ...
Citește mai departeÎn pădurea de salcâmi, Lângă crângul cu aluni, Încă dis-de-dimineaţă, Când natura prinde viaţă, ...
Citește mai departeIa priviţi, ce minunat, Totu-i galben – ruginiu, Anotimpul s-a schimbat Cine a venit, eu ştiu! ...
Citește mai departeIată, vine iarna dalbă, La gât, fulgi ea poartă-n salbă Şi cu trena-i de omăt A-mbrăcat pământul tot. ...
Citește mai departeSub măsuţă-n paneraş, Pitulat, stă Toderaş, Motănelul alintat, Drăgălaş dar…răzgâiat. ...
Citește mai departeOrasul a murit.Tu inca nu. Mai supravietuiesti cumva, undeva, pierdut intr-o jungla de material gri efemer, o paradigma monstruoasa in zadar, facand risipa de har. Un car se afla deasupra ta pierdut intr-o ceata lipsita de speranta ce-nvaluie zarile-n finit. Stii bine ca nu esti infinit. Omule, esti muritor, dupa cum spune si piesa populara pe care ai fi putut sa o auzi in momentul in care ai pasit afara din scara, dar nu ai auzit-o.Un obiect lipsit de suflet cu rosu si alb se afla-n mana ta brusc, scoti alb din el si il aprinzi. Tragi in tine putin sa vezi daca e bine si te trece un fior rece pe care nu-l poti analiza. In ceata anihilanta se pierde acum si iz de fum. Din nou risipa. Din nou scrum.Erau sunete de oameni cand ai vrut sa iesi prima oara din captivitatea pesterii in care locuiai acu ceva timp cu oamenii, compartimentati in ziduri de beton, frate ce beton ar fi fost sa fie totul doar un jargon. Tu stii ca nu e. Orasul a murit. Si sincer, era timpul.
Citește mai departeScenariu pentru teatru radiofonic(şi note pentru teatru scenic şi film) OCHIUL DIAVOLULUI From Literatura | Mircea Batranu În vremuri tulburi, în situaţii de război, revoluţii sau crize economice grave urmate de falimente, se mişcă masiv bani, bonuri de tezaur şi chiar tezaure. Unele operaţiuni sunt destinate formarii fondurilor speciale destin
Citește mai departeAi plecat cu dezlegarea blestemelor, dar ai uitat paharul.Îți sorb vinul rămas și prin rotocoale de fum îți scriu numele cu roșu. Am văzut cum fumul înghite vinul și cum huma spoiește vinaAtunci când îmi întorc spatele doar o secundă.Sub genunchi sângele îmi curge șiroaie, Am căzut cu mâinile împreunate pe cioburi de roșu.Am crezut că dacă-L voi ruga să mă dezlege, te-ai întoarce și ai umple paharul.Mi-ai umplut sufletul, în schimb. Cu furie într-un vid.Mă arde gândul.Mă doare fumul ce se scurge pe sub ușă, afară.Mă ustură vântul care-ți usucă rănile atât de repede.M-a orbit furia și-am răsturnat paharul gol...Suerte!
Citește mai departeÎn cabina 2 oamenii mă privesc. Hotărăsc să nu le spun nimic despre tine. Tu nici nu exiști pentru ei. Suferința noastră le e străină lor. Și totuși, de ce mă privesc cu o lacrimă pe obraz? De la cel mai mic la cel mai mare, îmi varsă mie o lacrimă pe geam. Din receptor se aude o vioară. E tristă. Unghiile îmi zgârie sânul. Cuvinte aruncate de la stânga la dreapta încep să coboare în suflet. În oglindirea geamului descifrez cu greu. Nu e scrisul meu și nici al tău: "Smintit, curat și fără glas mă așez la un vals și mâna ți-o las să se odihnească. Mă rog și sper să fie un străin cel ce cu gura se apropie de a noastră." Soarele să fie cel care a oprit vioara și cuvintele le-a șters? - De ce plâng oamenii ăștia? Luați-i de aici! Cabina 3 și ultima din dreapta sunt libere. Plecați de aici! urlu către păsările albastre, cu speranța că mă vor ajuta. Ele se leagănă însă trist pe firul telefonului, în ritmul viorii care a
Citește mai departe