Sări la conținut

Personal

Personal

Timpul n-a murit

In timp, o aruncatura catre o responsabilitate aparte. O nevoie constanta de a crea momentul perfect de a fi, in sine, un om perfect. O zi calduroasa, asteptata de toti. Claustrare intre trei pereti, toti deschisi de sticla care incinge pulpa expusa, intinsa peste fibra de lemn. O pisica tarcata facuta carliont, bucla in parul prea drept sa aiba o opinie fata de umezeala careia ii este imuna. E o minciuna, trecuta pe obrazul marcat de o lejeritate inganatoare, trecand catre visele de dupa-masa. Un sant sapat in obraz, un zambet surd, fixat cateva unitati de timp, nespecificate. Tricoul trecut peste abdomen, rulat in puterea caldurii care-l fixeaza. Ganduri care prajesc mai tare ca orice soare. Ce este timpul? Ticaitul molcom din camera. Un geam larg deschis catre lumea interioara a apartamentului care nu se aude. O libertate care teoreticizeaza ideea masiva de a fi productiv, neava

Personal

Interviu realizat de echipa Directiei de Turism Bacău din cadrul CSJ

Într-un demers menit să promoveze județul Bacău, valorile sale culturale, turistice și, mai ales, oamenii care, prin implicarea lor, dau sens și lumină comunităților din care fac parte, am avut bucuria de a fi intervievată de echipa Serviciului de Turism și Salvamont din cadrul Consiliului Județean Bacău. Mă simt onorată să fiu considerată o voce reprezentativă a județului Bacău. Le mulțumesc celor care au făcut posibil acest interviu, Romulus Dan Busnea, Darie Olivian Constantin și Baciu Eduard, pentru această inițiativă frumoasă și pentru ocazia de a face parte din acest proiect. Interviul a fost realizat chiar înainte de evenimentul «Japonia – departe, aproape de Bacău», ediția a VII-a, într-o după-amiază târzie, la finalul unei zile pline și într-un context intens, marcat de ultimele pregătiri pentru organizarea acestuia. Gândurile mele erau, poate, puțin departe, dar cu sufletul am fost acolo. Pentru cei interesați, vă invit să urmăriți interviul aici: https://www.youtube.com

Personal

Seara

Îmi place seara. Imi place, pentru ca nu trebuie seara sa pretind ca sunt ceva. Seara pot doar fi, in liniste, eu. Intr-o lume agitata, seara pot fi eu si cascatul monoton al unui moment cu mine. In liniste, in singuratate, ma pot regasi. Pot deveni unul cu focul launtric, palpaind intre palmele mele, sub forma unui mic bol, o lumanare care a ars toata viata sa atat de mult, incat e inecata acum. Am plimbat focul dintre palmele mele afara. L-am facut sa intalneasca un alt foc, mai puternic. Atunci, privind in ger cele doua lumini, una vaga si una predominanta, nu am stiut ce sa fac. Am aprins tigara. Acum eram patru tipuri de focuri, diferite prin orice. Daca cel dintai era asa bolnav, inecat de totul, al doilea sanatos si viu, al treilea imi stirbeste focul din sinea mea. Asa ca am decis sa sting tigara. Am ramas noi trei, in sfat de seara. Am initiat o apropiere cand mi-am pus hanoracul galben. Am zis ca asa poate o sa apart

Personal

18:41

Just Jack - Winning, Alchemist & Disco Friends Mesajele scrise și șterse din impuls. Privirile în zare, evadând ca purici prin plasa de insecte, ca mai apoi să devină vânt. Să se zbată în văzduh în formă de nor diform și cumva să plutească până în vizorul unui altcineva. Mesajele scrise în cărți care au fost scrise din impuls, care au ajuns sub privirile unui... altcineva. Mesajele scrise și șterse, șterse, șterse, scrise și șterse iarăși, până noaptea vine în flux peste plaja ideilor, vântul risipind orice urmă de privire care cu mult mai devreme evadase ca purice prin plasă. Acum, evadează prin ochiurile plaselor de pescuit și înoată în voie. Caută particulele de oxigen pentru o penetrare până-n plămânii cei mai în

Personal

caDeDraft

Un om artificial. Daca as vrea sa fiu altcineva, as putea face asta in orice moment. Un om capos. Daca nu as avea cateva principii care sa sustina restul informatiilor, nu as putea fi eu. Nu am. Nu am coerenta. Nu am consecventa. Nu. Nu pot fi, decat orice pot fi. Nu, nu vreau sa ma schimb pentru nimeni. Da, reusesc. Dar nu vreau. Nu, nu sunt superficiala. Da, am calcat stramb cand voiam sa merg drept. Nu, nu sunt atenta. Da, observ mult. Paradox, da. Rea, pentru ca iti demontez orice argument. "Nu-i mai tace gura", dar o ziceti pe un ton acuzator, iar eu doar asa imi arat compasiunea. Nu, nu voi mai fi idem peste un an. Nu, nu stiu daca mai rezist. Da, cumva sunt altceva in fiecare zi, dar nu ma rescriu din nimic la fiecare rasarit. Imi creste parul la fel de lent si am animale in stomac atunci cand iubesc. Nu, nu prea vorbesc si da, vorbesc prea mult.

Personal

De veghe #4

Nedumerire. Cateva task-uri de facut, cateva cuvinte insirate, cateva taste alambicate, cateva cuvinte calcate una pe alta prin legamant, bucla, taietura, neintentionat s-a ales sa ma scriu asa, sa pot sa te scriu asa. Sa pot sa ii scriu asa. Sa ii cuprind intr-un rand, o idee, mai multe, ori doua, ori noua daca ne dai sa citim despre noi, tot n-o sa putem vedea ce a vazut el cand scria. Un paradox normal. Antiteza. Nu are sens ziua de azi si nici n-as vrea. Prima dintr-un lung sir de randuri deja citite si digerate, mai pe viu, mai sub mort. Un pufait intre palme, ti-ai atins buricele degetelor de baza pleoapei de sus, desi parea ca iti tineai podul palmei la gura. Se intamplau ambele simultan, nu era nimic exclusiv separat. Iti pica parul in ochi atunci cand scriai, pentru ca sticla de vedere care se poarta pe fata nu iti mai servea la nimic, cand vezi lucrurile mult mai bine asa. In neavantul de a vedea. Nu te-

Personal

Atelier de creat ii

Weekend-ul acesta am participat la un frumos si drag atelier organizat de Casa cu Rost si dupa cum si denumirea atelierului " Invatam sa coasem straie imparatesti", am deprins cateva tehnici de coasere a modelelor de pe ii. Sincer, nu am crezut ca dureaza atat de mult sa cosi o ie mai ales fiind incepator si cand vedeam preturile lor mi se pareau destul de scumpe dar acum le apreciez altfel si stiu ca valoreaza mult mai mult decat pretul cu care sunt ele vandute.Am incercat sa fac o descriere mai larga a locatiei dar nu mi-a iesit si o sa incerc sa scriu pe scurt de ce mi-a placut asa de mult acolo ( asa patesc de fiecare data cand ma impresioneaza un loc, nu-mi gasesc cuvinte de descriere).Pentru ca pare un loc tare linistit.Pentru ca atunci cand intri nu stii in ce directie sa te uiti prima data si de unde sa incepi explorarea.Pentru ca au tablouri frumoase pe pereti si icoane cu Sfinti.Pentru ca au rafturi cu carti foooarte interesante.Pentru ca au alte r

Personal

De veghe #5

Kevin Morby - Parade Primul picior de pe dreapta, flexat. Urmatorul picior de pe stanga, intins. Stanga peste dreapta, mai sus, un bazin lipit de un laptop. O pisica care a incercat marea c-o labuta. O pisica care a reusit sa ia vazul de la rand. O pisica comoda pe piept, torcand si frecandu-si gingiile negre de coltul ochelarului. Este treizeci decembrie, iar maine este o noua zi care ne asteapta. Dar acum? O nostalgie ciudata zboara peste camera asta. Acelasi barlog unde s-a ascuns copilaria sub pat (cand patul era pe celalalt perete, unde acum se gaseste dulapul), iar adolescenta pe el, prin asternuturi mototolite de ganduri, lacrimi, vise, sosete pierdute in vreme de somn pe sub plapuma si carti. Unde mi-s ochelarii? Pisica se linge. Paul e indreptat spre umarul stang, acolo unde multi si-au sprijinit capul. Tot anul a fost

Personal

RETETA !

Reteta unei dimineti frumoase Ingrediente 2- 3 prietene bune pasionate de bucatarit, cate o ceasca de cafea buna, fructe proaspete, multa voie buna, idei noi pt masa de pranz si cina. Sa aveti cu adevarat o dimineata perfecta de …