All love... 348
- Personal
- 28-06-2015 21:22
Cand crezi ca stii multe si realizezi ca esti mic copil, cand stii ca te ascunzi de tine si esti intors pe dos ca o punga subtirica de plastic ieftin.Punct....
Cand crezi ca stii multe si realizezi ca esti mic copil, cand stii ca te ascunzi de tine si esti intors pe dos ca o punga subtirica de plastic ieftin.Punct....
In fiecare zi va vad crescand sub ochii mei. Bucatile mele de suflet. Bebelusul si copilul de azi veti deveni barbatii de maine. Ca orice mama mi-as dori sa va pot proteja si tine la pieptul meu toata viata. Dar stiu ca trebuie sa va privesc luandu-va zborul. Traind de un pic mai mult timp ca voi in aceasta lume dezordonata, mi-e frica de ce va rezerva viitorul. As vrea sa pot de fiecare data cand veti fi raniti, tristi, dezamagiti sa suflu pe inima voastra si sa o pup. Sa treaca totul asa cum azi va trece orice durere cand "pupa mami". Dar nu va fi asa. Bratele mele in schimb oricand va vor cuprinde. Cand veti obosi sa va tineti capul in maini de dezamagire, isi va gasi mereu locul pe umarul meu. Iubirea mea fata de voi sper sa o simtiti in fiecare zi si sa ii cunoasteti nemarginirea!Vreau totusi sa va spun macar 10 lucruri pentru inceput. Vor urma si altele...
Azi, dragii mei cititori, e o zi specială. Azi vă voi povesti despre fanul numărul unu al blogului meu.E cea mai drăguță persoană din galaxie; timidă și tăcută, sensibilă, foarte prietenoasă cu toată lumea. Prezența ei îți înseninează ziua, oricât de mulți nori ar avea. Îți dă mereu dreptate, zâmbindu-ți cald, te strânge în brațe și te încurajează, spunându-ți cele mai drăguțe lucruri pe care ți le poți tu imagina. Aura ei pozitivă te face să te simți în preajma ei în al nouălea cer, roz, cu norișori pufoși, iar energia ei puternică te remontează indiferent de problemele pe care le-ai avea. Fină și delicată, știe mereu să-ți lumineze ziua cu o vorbă bună și... Ăăăăă... Scuze... Stați așa... Paragraful ăsta e din altă poveste! Și noi azi vorbim de:Madam Hitler. Nu cred că mai trebuie detalii, numele zice totul. Când intră într-o încăpere, se produce un mic cutremur, pereții se înghesuie unul în celălalt, terorizați, tremurând din toate colțurile și pălindu-le varul de fr
1 iunie 2015 După mulţi ani de aşteptare, renunţări şi amânări… Iată-mă, în sfârşit, aterizând cu eleganţă pe gazonul aerodromului de la Clinceni. Fără scârţâit de frâne în parcare şi cu zâmbetul pe buze, privind un cer cum nu se poate mai potrivit pentru un show aerian de excepţie. Şi asta după ce comisesem deja … …
Cand parti din tine se rup, nu mai ai cum sa le pui la loc. Oricat intinzi mainile sa le prinzi nu le mai poti cuprinde. Nici sufletul care e nemarginit nu are puterea sa le mai imbratiseze. Se duc si tu le privesti ingandurata. Stii ca sunt bucati din inima ta, din visele tale, gandurile, sperantele.Si doare! Doare cand cele care au rupt putin cate putin din tine au fost durerea, suferinta, dezamagirea. Nu vei mai fi niciodata aceeasi. Te pierzi usor, usor...Iar atunci cand intalnesti Iubirea Absoluta ce-ti mai ramane de dat? Ce faci cand de data asta vezi ca nu se mai rup bucatele? Acum intreaga ta inima si fiinta a prins viata in alta parte decat in corpul tau.Te vezi, iti recunosti fiecare fragment din suflet, fiecare speranta, temere, suferinta si iubire dar nu itimai apartin. Totul e al lor, a oamenilor care vor fi, a copiilor de azi, a Iubirii tale Absolute din totdeauna!
Mi s-a zis să scriu pe blog. Ce să scriu, am întrebat eu? Ceva cu sandale, pe care nu le ai încă. Sau cu pisici, cu căldură, cu dor de mare... CevaAșa că, acum tre' să mă conformez și să scriu. Deci:Ceva.Am scris, gata! Acum pot să plec? Pot?Bine, glumeam... Hai să scriu.Am cele mai mișto sandale de la inventarea lor și până azi. Mi-au plăcut și că se pot transforma în papuci! Deși nu știu de ce m-a încântat asta așa de mult, că eu nu prea port papuci, tot am impresia ori că o să-mi zboare din picioare, ori că o să mă împiedic și o să aterizez frânând cu trompa pe asfalt. Și au și vârful oleacă ridicat, tocmai bun pentru momentele când degetele mele decid brusc să se proptească în vreun toc de ușă, bolovan sau bordură... Și sunt pentru drumeții, deci ar trebui să fie foarte comode, au chestii pe talpă care fac masaj în mers și sunt reglabile în toate părțile. Bine, adevărul e că le am, dar nu le am încă... Îmi sosesc mâine prin bunăvoința Poștei
Enjoy!♥ Ce-avem noi, e o problema de comunicare. Nu-ti suna nimic cunoscut?! Vezi c-ai un apel in asteptare. Degeaba te gandesti la trecut, deja ti-am zis ca ma doare Si sa nu crezi pentru o clipa ca ce se intampla e la intamplare. Sa te uit? Am incercat aproape toate retetele Oricat incerc sa ma […]
În ultima perioadă mă simt din ce în ce mai pierdută cu ce o să fac cu viața mea; simt de multe ori că talentul meu nu e destul ca să ajung ceea ce îmi doresc dar de fiecare dată Dumnezeu îmi dă un imbold și mă ajută.Am cam început să renunț la visul meu, dar profesoara mea de română din școala generală mă susține chiar de atunci în a-mi împlini visul și mă ajută trimițându-mi informații despre concursuri unde îmi pot etala talentul pe care unii spun că ar trebui să îl dezvolt. Așa că nu știu cum, Dumnezeu mi-a adus în cale oameni care să mă ajute să îmi găsesc drumul. Nu a trebuit să fac nimic mai mult decât să am răbdare și apoi El mi-a oferit șanse să evoluez. Și de la o vreme îmi spun De ce nu? Ce pierd dacă încerc? și iată că acește încercări dau roade.Doar având răbdare și am reușit să apar în 2 culegeri de literatură, să public într-o revistă o poezie, mi s-a oferit șansa să fiu redactor pe un site și să scriu articole, ceea ce nu credeam că se va î
De ce fiecare vară e diferită? De ce are o altă culoare, un alt peisaj, un alt chip în fiecare an? De ce persoanele se apropie cel mai mult de inima ta în 3 luni, apoi pleacă fără nici un cuvânt? Sunt întrebări la care nimeni nu poate da un răspuns..Doar viața, însă viața nu vorbește, ea aruncă încet, dureros, cu săgeți încinse, ca un mic Cupidon al suferinței.. Îmi aduc aminte cum totul era altfel, lângă mine erau alte persoane, iar drumul îmi era altul. Am avut prieteni, ca toată lumea, dar legăturile se rup, așa cum oamenii mor într-o zi. Nu pot să zic că totul s-a șters, dar schimbările n-au putut fi oprite. Soarta, aș putea da vina pe ea sau sunt eu singura vinovată? Acum un an, eram mai puțin decât fericită, mai mult decât singură, pentru că eram înconjurată de mai multe suflete deschise. Astăzi, sunt doar eu, prinsă ca într-o închisoare izolată de umanitate, uitată în cele mai negre ascunsuri și adânci pustietăți
Aseara eram picat pe gânduri... Ce fac bărbații când au prea multi bani? Primul răspuns mi-a venit din spectrul filmelor, inteligenta artificială. Iron man îl are pe Jarvis, Hank Pim aka Ant Man îl creează pe Ultron și Nathan Bateman o creează pe Ava. Dar cel mai interesant lucru este modul în care sunt realizate aceste AI-uri. Iron man - programare pur și simplu. Jarvis este un Siri al viitorului care poate da telefoane, poate atentiona diverse evenimente dar, în același timp, este și destul de puternic pentru a crea un scut impenetrabil împotriva furtului informatic. Hank Pim își scanează propria minte ca fundație pentru Ultron