Perfect.
M-am închis intr-o cochilie. E frig aici și îmi e dor rău de o îmbrățișare. M-am încuiat în mine și mi-e frica de oameni. Mi-am astupat pana și ferestrele, am pus draperii mari, groase și negre, nu cumva vre-o raza de soare sa trecă. M-am închis în mine și o teamă îmi cuprinde gândurile de fiecare data când ies afara. Nu vreau sa fiu perfect. Nu vreau sa tind spre perfecțiune. Nu vreau relația perfecta, casa perfecta, masina perfecta. Nu vreau corpul perfect, comportamentul perfect, sau gandirea perfectă. De ce trebuie sa fim asa? De ce toți spun ca trebuie sa ai un job perfect, sa te duci la sală, sa ai grija ce mănânci, când mănânci, cum mănânci? Înțeleg ca trebuie sa te preocupe sănătatea, dar micile plăceri aduc bucurie sufletului. Simt cu ma pierd în mai multe versiuni ale mele. De multe ori vreau sa par ca as fi cineva ce defapt nu sunt, iar când sunt eu ma cuprinde nesiguranta. Mi-e frica sa mai fiu eu, mi-e frica nu ma mai raneasca nimeni și ma închid în mi