Ce să-ți spun eu azi? Nici nu știu... Toate-s la fel, nu s-a schimbat nimic... Deci rămâne valabil ce ți-am zis până acum! Plus că, după ce mi-ai scris tu în cărticica mea, orice aș scrie e mic și leșinat... Așa că, mai bine-ți pun să asculți ceva ce știu că-ți place! În rest, știi tu...Doar hug-urile sunt noi, calde, abia fabricate!
Citește mai departeSăptămâna asta am ratat ocazia de a-mi face un cadou, de a mă aghesmui, de a mă felicita și de a cere în general toate drepturile sărbătoritului.Pur și simplu am uitat că mă aniversez ! Noroc cu domnul Adrian că mi-a atras atenția !Am totuși vreo două scuze :a fost o săptămână cu mare miză pentru mine, tare importantă. În sfârșit am avut de cules roadele muncii din de trei ani. Nu mă întrebați și ce gust au fructele culese, că abia de-acum va urma degustarea lor.În plus, sfântul meu eponim secundar nu e unul faimos.E simplu să îți amintești de aniversații cu numele de Maria sau Pavel de pildă, fiindcă în diminețile respective vezi mulțimi domoale de femei venind sau mergînd spre biserici.Așa încât chit că nu le ai cu memoria datelor sau stresul ți-a afectat orientarea temporală poți măcar să o iei pe urmele lui Sherlock Holmes : îți pui faimoasa întrebare "ce e în neregulă cu tabloul ăsta de femei prea-cuvioase ?" ș
Citește mai departe" O imagine... E ceea ce suntem, ceea ce ne definește cu adevărat în concepția celor din jur. Omul nu-și dorește să vadă dincolo de aparențe, dincolo de ziduri, dincolo de trup și de orice strat artificial. Aș putea să înțeleg că unul dintre mecanismele prin care omul se apără e construirea unei imagini, dar nu pot să înțeleg de ce oamenii nu pot sau nu vor să-ți accepte adevăratul chip, sufletul, să accepte ceea ce află în spatele măștii, să te accepte așa cum ești, să nu mai idealizeze imaginea ta și să se împace cu realitatea pe care vrei cu atâta ardoare să le-o descoperi. De ce nu vor să te lase să cobori de pe soclul unde această falsă imagine te-a instalat, să nu mai admire sau să fie mândri de calitățile închipuite, să nu mai creadă într-o statuie, ci într-un om. Un om care în naivitatea sa crede că poate fi acceptat, respectat pentru sinceritatea sa, pentru durerile, reușitele și mai ales nereușitele sale, pentru curajul de a-și purta cu mândrie hainele zdrențuroase atunci cân
Citește mai departeZiua In Care M-am Iubit Cu Adevarat "In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am inteles ca in toate imprejurarile, ma aflam la locul potrivit, in momentul potrivit.Si atunci, am putut sa ma linistesc... Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Stima de sine. In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala, nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Autenticitate In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla, contribuie ladezvoltarea mea personala. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate. In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am inceput sa realizez ca es
Citește mai departeVinerea trecuta m-am intors pe plaiuri cunoscute, in zona Pietei Romana si muzica Rock...Am observat in primbarile mele un afis bine pozitionat chiar vizavi de Magheru si impreuna cu Emil, Andreea, Iulia si Raluca am indraznit sa ma joc cu Chucky.Pentru cine nu stie: Chucky este papusa posedata din filmul cu acelasi nume.Franciza horor Chucky a fost creata de Don Moncini si a adunat pana in acest moment un numar de 6 filme.Tinand cont de faptul ca primul film a debutat in 1988 si datorita longevitatii sale, franciza a evoluat intr-o serie de filme horor-satira si ulterior in horor-comedie.Deoarece filmul a avut priza la public, el a generat castiguri mari atat prin filme propriu-z
Citește mai departeJudetul Valcea, din satul cheia dupa indicatoarele pentru pensiunea Cheia… Parcul National Buila Vanturarita, este un masiv strapuns de chei si vai adanci, sapate de rauri zbuciumate si zgomotoase. Drumul din sat pana spre pensiune este sapat in stanca si urca si coboara serpuit prin paduri de foiase si conifere. Totusi, pe traseu nu am putut... Citește în continuare →
Citește mai departeȚi-am mai spus ca e toamnă? Ți-am zis recent că mă îngrop în vântul și ploaia de afară și că mă învelesc cu norii gri ? Ți-am mărturisit de curând că mi-e dor să te iubesc sau că mă împiedic iar de veșnicele nepuse întrebări, de sutele de răspunsuri pe care nu le am?Și multe-mi vâjâie prin minte. Da, acele de întrebări pe care ți-e teamă să le enunți cu voce tare.Stau privind la frunzele care se zbat pe o creangă, de teamă să nu cadă, și sub un zâmbet comercial mă regăsesc în asentiment cu ele, în încercarea mea de a-mi ascunde inima sălbatică, care țipă după brațe care să o învelească de frigul lăsat de superficialitatea lumii în care îl plimb.Poate e doar vremea de învinuit sau poate a trecut prea mult de când nu mi-am lăsat inima să vorbească și acum stă ca smulsa să iasă să spună ce vrea. Cred că seamănă cu mine.
Citește mai departe