Sări la conținut

Personal

Personal

[Jurnal în mișcare 04’25] Aprilie e despre România

Dintre toate revenirile acasă, în aprilie și în octombrie e cel mai frumos: nu e prea cald, nu e prea rece, natura e primitoare, copacii au flori sau frunze colorate, iar țânțarii nu-s la apogeu. Și, foarte important, când transportul public te ține multe ore pe drum, că e karmic să se întâmple ceva, nu degeri sau leșini de cald. Călătorind cu un copil lipsit de răbdare, toate acestea devin esențiale. Iar dacă veți observa, ca și mine, că într-o postare cu "despre România" în titlu apar mai multe poze din Elveția, este pentru că ori pozele de acasă conțin prea multe detalii personale și le țin pentru mine ori cele din Elveția sunt făcute cu ochi de turist. Sau poate, în subconștient, îmi doresc ca pe undeva cele două să se suprapună.

Personal

Buna din nou ! ❤️❤️❤️

Ce mai faci, imi lipseste sa vorbesc cu tine, prieten drag, pe tine te caut mai des cand nu mi-e bine, dar te-am gasit si in zilele mele bune, si impreuna am construit palate impunatoare de cuvinte. Tu nu pleci niciodata de langa mine, si ma primesti mereu cu bratele deschise, esti prietenul ideal, cine are nevoie de omuletii aia enervanti care te parasesc la un

Personal

Churfirsten. Nu contează câte vârfuri urci, ci cum îl cobori pe ultimul

Churfirsten e un munte celebru pentru cele șapte vârfuri aliniate, care au stârnit, și vor continua să o facă, dorința de a le parcurge „dintr-o lovitură”. După prima tură pe două vârfuri, am avut instant această fantezie. După tura recentă, cu doar trei vârfuri, m-am răzgândit: e prea tehnic, prea expus. Finalul abrupt al unui maratonist remarcabil m-a convins: nu contează câte vârfuri urci, ci doar cum îl cobori pe ultimul. Altfel, Omul și Muntele e o poveste ce se scrie și se rescrie dintotdeauna. Cucerirea, dependența, efortul, liniștea, inutilul, încântarea, moartea, uitarea, performanța etc. sunt toate parte din această poveste din care doar muntele rămâne, istoria omului fiind până la urmă destul de limitată. Pe de o parte ambițiile, pe de alta dorința de a îmbătrâni pe poteci, fiecare negociindu-și punctul de echilibru, încercând să nu sfideze Sfânta Statistică și Cuviosul Noroc.

Personal

[Jurnal în mișcare 05’25] Mai cald, mai rece

Unele luni sunt mai lungi ca altele atunci când emoțional ardem mai intens. Eu, recunosc, ca dintotdeauna, că implicarea civică mă consumă foarte tare, iar alegerile prezidențiale au ars multe lemne în bătătura sufletească. Noroc că natura și sportul mă aerisesc și mă educă încontinuu, că pot lăsa rețeaua socială din mână pentru o doză de mișcare intensă când dependența vrea să preia controlul. Oricâte am cere de la alții, dacă nu începem cu noi înșine, suntem doar niște copii cu tantrumuri... Viața are însă acest dar de a combina lucrurile într-un mod cald-rece ce te ține în priză: regăsesc în pădure tufele de Papucul Doamnei, mă bucur ca un copil, revin acasă, intru pe internet și dau de valul de ură ce mă mâhnește peste măsură. Prostia e normalitate, decența e subiect de râs... și-mi vine iar s-o apuc câmpii.

Personal

5 decembrie 2024 Acum 7 luni pe blog

  5 decembrie 2024 5 decembrie a fost odată   Într-o zi de 5 decembrie, in 1848, presedintele american James Knox Plok declansa celebra "goana dupa aur", dupa ce anunta descoperirea de mari zacaminte cu acest metal pretios in California. Goana dupa aur din California (California Gold Rush 1848 – 1855) a inceput in ianuarie 1848, cand s-a descoperit aur la Ferma lui Sutter din localitatea Coloma.  . Efectele goanei dupa aur au fost impresionante. Orasul San Francisco s-a transformat rapid dintr-un catun de corturi intr-o metropola ......citește mai departe Sursa:MagicFM  Data:5 decembrie 2024 hoinarnet la 12/05/2024 09:18:00 p.m. Distribuiți

Personal

Bizau Trail 2025. Nu riști, nu câștigi, dar nici nu pierzi

O cursă de antrenament sau un antrenament cu număr? Greu de spus, mi-a lipsit transa de la concursul din Brașov, dar asta și pentru că am luat startul accidentată, cu o problemă ce mă sâcâie de luni bune și care s-a înrăutățit subit. Însă eu mă tratez tot cu mișcare și mi-am propus să fiu precaută, să nu risc. M-am dus și pentru traseu, pentru un munte nou, ca de obicei, și am avut surpriza unei curse ca acasă. Cu atmosferă intimă, necomercială, montană, cu traseu direcționat la maxim pe poteci, neașteptat de tehnic la un moment dat, cu socializare și fair-play. Chiar îmi lipseau toate acestea și cu toate că nu am urcat pe podium, la finalul zilei m-am simțit câștigătoare.

Personal

5 iulie 2024 Acum 1 an pe blog

  vineri, 5 iulie 2024 5 iulie 2023 Acum 1 an pe blog   miercuri, 5 iulie 2023 5 februarie 2023 Acum 5 luni, pe blog :   duminică, 5 februarie 2023 Știați că...? Stiati ca ...?   1. Thomas Edison a fost dat afară de la școală după primele patru luni de școală, profesorul a spus că este retardat mintal ?   2. Lui Darwin, care abandonase medicina, tatăl i-a reproșat: „Nu te interesează altceva decât să prinzi câini și șobolani ” ?   3. Walt Disney a fost dat afară din ziar din lipsă de idei ?   4. Profesorul lui Beethoven îl considera un elev complet mediocru ?   5. Einstein nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Profesorul lui l-a descris ca fiind retardat mintal ? 6 . Tatăl lui Rodin, marele sculptor, a spus: „Fiul meu este un idiot. A eșuat de trei ori la școala de artă.” ?  7. Lui Mozart, unul dintre cei mai străluciți compozitori, împăratul Ferdinand i-a spus că în „Căsătoria lui Figaro” „prea puțin zgomot și prea multe note” ?   8. Dimitri Ivanovici Mendeleev a av

Personal

Concert extraordinar ROMANIA FOR PEACE

Pe 21 septembrie, de la ora 19:00, Orchestra New Hope și dirijorul Octavian Lup invită publicul bucureștean să celebreze împreună Ziua Mondială a Păcii. Concertul extraordinar „ROMANIA FOR PEACE” este o inițiativă unică în peisajul concertistic românesc și îi va avea ca invitați speciali pe soprana Veronica Anușca și violonistul Valentin Șerban. Evenimentul se va […] The post first appeared on Daniel Urda.

Personal

Prin Alpstein, Staubern ↗↘ Alp Rohr

Rar mi s-a întâmplat să gâfâi mai tare decât urc. Rar m-am simțit așa înstrăinată. Nu toate plecările la munte sunt cu chef, nu toate sunt cu fluturi în stomac, iar aceasta a fost una dintre ele. M-am pus pe pilot automat cu pregătirea, m-am dus în stația de autobuz, am coborât unde trebuia și restul, restul trebuiau să coboare odată cu mine: entuziasmul, pofta, energia, libertatea! Însă iată-mă gâfâind, dând vina pe căldură, pe perioada fără energie a lunii, pe neputința de a fi cine știu că pot fi. Nu-i povară mai grea ca nemulțumirea de sine, iar muntele nu e locul care o evaporă, ci unde, cu luciditate, o cari și o tranșezi de la o serpentină la alta. Sufli, răsufli și, la deal!

Personal

O primă incursiune în Madrisa Land

Stau cu mâinile în șold și simt o arsură pe brațe și pe spatele ud de sub rucsac. În sfârșit, mi-e frig. Un soi de frig. Sunt la 2600m, într-o șa nu foarte largă, dar unde se întâlnesc patru poteci și patru zări. Încep să fac o pasiune pentru șei, pasuri, curmături etc. (germ. Pass, Sattel, Joch), locuri pe unde poți trece pe partea cealaltă a muntelui. Asta și pentru că în Alpi totul e la o altă scară, iar vârfurile nu mi se par ademenitoare, cele mai multe nefiind accesibile pentru drumeție/alergare. Însuși Madrisa, de exemplu, nu are un traseu marcat. Proptesc telefonul pe o piatră nu foarte înaltă, abia pot intra cu totul în cadru, și insist până scot o serie de selfie-uri. Nu mereu am chef de astfel de ego-amintiri, înălțimile nu garantează automat serenitatea, tocmai de aceea apreciez când se întâmplă.