Văd mereu topuri de toate felurile, “cele mai mari…”, “cele mai vizitate…”, “cele mai iubite…”, “cele pe care trebuie neaparat să le vezi într-o viață de om” (în două sau trei vieți :P). Toate orașe mari, somptuoase, splendide sau comunicate ca atare. Cum rămâne cu orașele (ne)vedetă, de-a dreptul splendide? Orașe mai mici, mai puțin aflate pe val, cu un aer mai intact autohton față de marile vedete, care au virat serios înspre comercial și turism de masă. Lor aș vreau eu să le fac … dreptate. Dreptatea mea, fiindcă e o listă (nu un top) absolut personală, așa cum le-am trăit eu. M-am oprit doar la 10, însă ele sunt mult mai multe… Astăzi, primele 5

Orașul (ne)vedetă nr. 1: Tallinn – bijuteria medievală a Balticelor

Tallin mi-a furat inima cu aerul său medieval, de Sighișoară baltică. Asta deși Riga este tot mai în trend ca vedetă incontestabilă a zonei (și pe bună dreptate, fiind un oraș incredibil de ofertant, aflat în campanie de promovare evidentă). Insă Tallinn are acel suflu intim, plăcut, un dor de plimbat pe straduțele sale cu restaurante sau mici magazine cu extrem de cochete si cu personalitate arhaică. Tallinn este acea trăire personală, amestec de medieval și ludic al prezentului, clinchete de halbe ciocnite, frumuseți autohtone în straie populare sau de castelane, extrem de colorate și plăcute privirii. Găsești aici magazine cu celebrul chihlimbar al Balticelor. Evadezi dintre munții de sticlă ai marilor orașe și descoperi stradă după stradă, aroma vechii liniști sau a bunei dispoziții cu iz medieval. Iar panorama orașului de la castelul Tompeea îți poate lua, un moment, răsuflarea.

Orașul (ne)vedetă nr. 2: Obidos – cel mai artizanal oraș în albastru și ocru

Rar am vazut un oraș mai frumos … pe ploaie. Nu doar în Portugalia, ci în întreaga lume. Culorile sale predominante, albastru și ocru, mi-au redat amintiri de prin tinerețe, erau culorile mele preferate atunci când pictam. Părea un oraș pictat în tușe mari, de mine, prin adolescență. Prea puțin romantic, intens cromatic și realist. Oarecum în stilul Alfamei din Lisabona, cu azulejos albastre lucioase din loc în loc. Însă cred că principala senzație a mea a fost că vizitez un maaare artizanat cu exponate extrem de reușite. Toate casele erau împodobite cu obiectele scoase la vânzare, elegante și cu o tușă arhaică. Meșteșugăritul este clar una din tradițiile locale bine valorificate. Alături de brandul lor de lichior, binecunoscut în întreaga lume: Ginja de Obidos. Pe care îl poți bea din cănuțe mici de ciocolată, alături de celebrele pasteis portugheze. Numai un euro costa minunea asta, dar e poate cea mai frumoasă amintire din Obidos a papielor mele gustative. Iar ochii mei au fost răsfățați la rândul lor cu o panoramă absolut splendidă de sus, de la castelul din Obidos, castel care dă oarecum și numele localității, căci Obidos înseamnă citadelă. Iar istoria sa e multi-milenară, cu băi și apeducte romane, dar și cu urme ale cuceririi maure. Un oraș portughez prea puțin cunoscut pentru spendoarea cromatică și artizanală pe care o găzduiește.

Orașul (ne)vedetă nr. 3: Xi’an – start pentru Drumul Mătăsii, armata de teracotă și bazarul unei moschei atipice

Xi’an este orașul chinezesc care m-a surprins cel mai tare. Da, reunosc, Beijing, Sanghai, Hong Kong sunt orașele vedetă… și își merită fără dubiu statutul. Vezi articol despre Hong Kong aici (Hong Kong – citadela elfilor financiari sau regatul pământenilor exuberanți)si cel despre intreaga excursie în China (China live – atât cât ne lasă iternetul lor)
Dar Xi’an este un cocktail de lumi, planuri, arome, istorie. Cu “doar” 16 milioane de locuitori, Xi’an are vreo câteva milioane de studenți, zeci de facultăți, cu specializări în tehnologie, industrie aeronautică, etc. Însă nu pentru asta este Xi’an celebru. Ci pentru că era începutul (sau sfârșitul Drumului Mătăsii, depinde de perspectiva fiecăruia) Iar splendidul muzeu de istorie din Xi’an este o mărturie vie a acestei realități istorice. Pentru că aici s-a descoperit celebra armată a soldațior de teracotă, tot mai vizitată și mediatizată (vezi articolul aici (Armata de teracota sau individualitateaaparent amorfă a 8000 de statui) Pentru că aici am vazut cea mai atipică moschee… chinezească și cel mai aromat bazar din China.

O după-amiază în bazarul de lângă moscheea din Xi’an înseamnă cu siguranță o explozie de culoare, stimulare a papilelor și privirii. Un talmeș balmeș vibrant. Este poate cea mai autentică apropiere de chinezul simplu din întreaga mea călătorie în China. Am întâlnit cea mai atipică moschee, într-o interpretare pur chinezească, cu o liniște întipărită pe chipurile oamenilor. Alături, în bazar, cea mai vie forfotă, mâncare cu arome înebunitoare gătită în stradă, râsete, furnicar de oameni, chiar și o ceremonie funerară. Un mix de stări primare. Viața așa cum e ea… Găsiți pe această postare de pe pagina de Fb a marketerului călător mai multe arome ale acestui bazar.

Orașul (ne)vedetă nr. 4: Hue – capitala milenară imperială vietnameză

Hue este esența Vietnamului, o întâlnire fascinantă a istoriei sale milenare cu prezentul atât de aglomerat și expansiv. Voi reveni imediat la efervescența traficului, oamenilor, a vieții trăite și revărsate în stradă. Le descoperisem și în Hanoi și în Saigon, dar nicăieri mai pregnant ca în Hue.
Hue este cel care mi-a furat inima cu adevărat în Vietnam. Partea istorică este cu adevărat imperială, meritându-și renumele și postura de capitală a Vietnamului până în 1945. Citadela imperială este extrem de întinsă și găzduiește un oraș interzis, destinat împăratului și concubinelor, pedeapsa pentru pătrunderea în acea zonă fiind moartea. Pot să fac sacrilegiul și să îmi exprim parerea că mi-a plăcut mai mult orașul interzis din Hue decât cel din Beijing? Uite că pot

Pagoda Thiên Mụ nu trebuie și nu poate fi ratată, reprezentând simbolul orașului Hue, cea mai înaltă clădire religioasă din Vietnam, construită în 1601 de primul lord al orașului, Nguyễn Hoàng.

Totul în Vietnam este efervescent, în expansiune, cu un trafic absolut facinant în aprenta sa devălmășie, cu mii de ricșe, milioane de scutere cu 2,3 sau chiar 4 ocupanti, cu o viermuială absolut halucinantă pe străzi, totul părând a nu respecta nicio regulă de circulație și totuși curgând atât de cursiv. Vietnamul este fascinant prin diversitatea tablourilor de viață oferite spre admirație și “degustare” turiștilor, care îl descoperă extrem de colorat. Viața vietnamezului simplu se desfășoară aproape toată în stradă, cu cățel, cu purcel, cu mâncat cu familia și prietenii. În Hue am văzut forfota străzii vietnameze… într-o călătorie cu ricșa. Ce frumos, veți spune, și romantic chiar! Da, dacă îți place adrenalina, a fost cu adevărat romantic, ce să zic Aveam senzația că toată lumea intră în toată lumea, că vin milioane de scutere peste noi, că parcurg pe repede înainte tot ce trăiește vietnamezul simplu: cum taie unii porcul, cum se bărbieresc unii în stradă, cum petrec cu prietenii și familia.

Orașul (ne)vedetă nr. 5: Helsinki, splendoarea și naturalețea scandinavă

Helsinki este Capitala (ne)vedetă a Scandinaviei, declar asta cu mâna pe inimă! Și spun asta în calitate de scandinavoloagă declarată Nu mai este o noutate, pentru cei care ați mai călătorit alături de mine pe blog, că sunt fan declarat pe viață al Scandinaviei. Știți deja că nu Finlanda, ci Norvegia este de departe destinația mea preferată și putți descoperi aici toate articolele, declarațiile de dragote și spectaculozitate pe care mi le-a făcut Norvegia
Oslo mi-a furat și el inima cu un show aviatic și naval pe care îl găsești aici, iar Stockholm este o bijuterie extrem de spectaculoasă, merită multe aticole, pe care sper să reușesc să le scriu :).

Așa că hai să revenim la Helsinki, pe care l-am cunoscut fix pe 4 august, acum un an. Descopeream un oraș încântător ca toate capitalele scandinave, însă mult mai subtil, mai puțin vedetă, cu un aer de naturalețe înăscută. Catedrala emblematică și impunătoare a orașului, dar și cea ortodoxă care m-a surprins enorm prin alură, înălțime. Zona de port de o incredibilă liniște solară. Finlandezele, mii de frumuseți naturale trecând pe stradă sau stând tolănite cu zecile prin parcuri, de-ți răsuceau capul ca pe un tonomat Piața de pește cea mai interesantă văzută de mine (după cea din Bergen). O zi în Helsinki pe care aș vrea să o retrăiec oricând. O stare de prea bine pe care vă recomand să o trăiți, dacă veți avea ocazia.

Aici se încheie descrierea primelor 5 din cele “10 orașe (ne)vedetă, de-a dreptul splendide”. Vă aștept cu drag să le parcurgem și pe următoarele 5. Promit că o să merite