Dacă Luang Prabang ar fi o stare, ea ar fi o una de introspecție senină, de primire deschisă a culorilor și experiențelor, un mix uluitor de texturi de suflet și arome. Atât Luang Prabang, cât și întregul Laos m-au surprins prin firescul oamenilor, nu doar al călugărilor budhisti, într-o alăturare stanie, însă deloc contrastantă cu dantelăriile complexe și aurite ale stupelor, templelor budhiste. Cu limpezimea chipului oamenilor, deși sărăcia a devenit o emblemă a tării, uneori absolutizată în percepția occidentalilor. Cu piețele sale de alimente sau textile, ambele la fel de memorabile prin surprinzătoarele vietăți, arome sau țesături splendide. Cu arcuirea veselă a templelor și palatelor, o arcuire ce mă făcea involuntar să topăi efervescent pe lângă ele, de nu am poză în care să nu sar într-un picior. Așa că, dacă ar trebui să definesc Luang Prabang, i-aș spune introspe...