O decada intreaga, cu cateva ore inainte de saltul intr-un an nou-noutz, puneam slabitul cap de lista pe o hartiutza pe care ingramadeam dorintele revelionistice. Aveam diverse formulari, mai blande sau mai… ascutite –  sa incapi naibilui si tu in rochia mov, sa te duci mai des la sala, norishorule, sa faci pace cu mancarea, sa castigi razboiul cu kilogramele etc. Cert e ca nu-mi amintesc de vreo izbanda, de vreun an in care, inainte de 31 decembrie, sa pot sterge satisfacuta vechea dorinta de pe lista si sa ma declar complet multumita. Nu mi-a iesit.

31 decembrie 2016. O data pe care, prin august 2016, o asteptam cu o oarecare teama. Aflasem ca sunt insarcinata si incepusera cosmarurile legate de cresterea in greutate. Dupa doua saptamani de bocit, imbratisasem resemnarea: ce-o fi pe cantar, o fi! Apoi, ca-n filme, cand eroina se da batuta dupa atatea zvarcoliri, se intampla minunea. Bebelusul meu a inceput sa imi faca ordine alimentara in viata. Intai de toat...