mi-a spus cineva pe o stradă năclăită de soare și eu m-am gândit că uneori tisha b’av[1] începe aiurea sau doar atunci când mă târâi prin piața victoriei căutând băncile… căutându-mă… căutându-te… tu având templul într-un univers paralel[2], sub faldul unei relativități în care eu n-am pătruns, tu apărându-ţi copilul, prietenul, pisicile și orhideele de …