Cuvantul, ca si trena unei doamne, curge lin
Pe o foaie de hartie in ținutul ei velin.
Ca si spuma din pahare, se rostogolește alene,
Peste lungile, tarzii...toamne grele.
Intr-un ceas tarziu, spre noapte, doar cuvintele vorbesc,
Ele însele se-nsira, despre sine povestesc,
Despre alte seri tarzii, despre alte toamne grele,
Despre cum ar fi sa fie...fara ele.
