Cuvantul, ca si trena unei doamne, curge linPe o foaie de hartie in ținutul ei velin.Ca si spuma din pahare, se rostogolește alene,Peste lungile, tarzii...toamne grele.Intr-un ceas tarziu, spre noapte, doar cuvintele vorbesc,Ele însele se-nsira, despre sine povestesc,Despre alte seri tarzii, despre alte toamne grele,Despre cum ar fi sa fie...fara ele.