iar nimicul[1] e compus din                 cafeaua cu lapte în dreapta,                 aparatul de fotografiat (de cel nou vorbesc),                 țigările și scrumiera în stânga,                 degetul arătător nefolosibil decât așa, ca să împung tastele negre,                 tusea vibrantă,                 plantele de busuioc precum niște verzituri agățătoare,                 cocoțate pe cutia desfăcută a pc-ului,                 … Citește în continuare 79. azi nu mă gândesc la nimic, →