Pe termen lung intamplarea are urmari mult mai complexe. In urma acesteia venind si un divort, cu tot ce inseamna el, si anume partaje, in grija cui este lasat copilul, suferinte, batai de cap, etc..
Acum eu ma gandesc cam ce iti trece prin cap in asemenea momente, avand in fata imaginea sotiei cu altcineva in pat. Cum faci fata unei asemenea situatii? Dar asta e cu totul alta discutie, iar faptul ca sunt eu curios, nu rezlova nimic. Nu este el primul care a patit-o, si clar nu va fi nici ultimul.
Insa... ma intreb cum e mai bine: "Sa stii ca sotia/iubita te inseala sau sa nu stii?".
Mergand pe principiul ca ceea ce nu stii, nu te afecteaza si ca ceea ce nu vezi, nu s-a intamplat, as inclina balanta spre a nu sti. Poate chiar ai o relatie fericita cu cineva, desprea care ai numai lucruri minunate de zis, si chiar nu vrei sa stii ca aceeasi persoana e in stare de lucruri atat de josnice, capabile sa-ti faca sufletul tandari.
Privind si din alt unghi problema, mai exista o vorba si anume ca fiecare minciuna, mai devreme sau mai tarziu, iese la iveala. Ma gandesc ca parca n-as vrea nici sa ajung cu relatia pana pe la vreo 40-50 de ani, ca apoi sa aflu ca am crescut copilul altuia si ca de fapt viata mea este o mascarada totala, ca de fapt persoana de langa mine nu este ceea ce o credeam eu a fi si ca am trait o minciuna.
Clar exista si persoane dedicate partenerului o viata intreaga, care nu ar calca stramb nici macar o data. Si asta pentru ca iubirea e mult prea mare si respectul la fel, iar increderea intr-o relatie este piatra de temelie a acesteia.
Dar eu tot ma intreb: "A sti sau a nu sti?".
P.S.: Lucruri de genul se intampla frecvent, barbatii mint, femeile mint si mai mult!