Deși sunt în tabăra celor care aduc argumente pentru a
rămâne fidel în relație, la un seminar pe tema infidelității, m-am
trezit în câteva rânduri că le dădeam argumente solide celor din
cealaltă tabără.
Seara încercând să-i relatez partenerului meu de viață această dilemă, am reușit să mă debusolez total. M-a salvat lecturarea unei lucrări a psihologului Walter Riso. Voi încerca cu cuvintele mele să fac un rezumat al argumentelor profesorului argentinian .
Seara încercând să-i relatez partenerului meu de viață această dilemă, am reușit să mă debusolez total. M-a salvat lecturarea unei lucrări a psihologului Walter Riso. Voi încerca cu cuvintele mele să fac un rezumat al argumentelor profesorului argentinian .
Statisticile sunt copleșitoare, aproximativ cinzeci la
sută dintre oameni au o relație ascunsă și își înșală partenerul.
De mici copii, ne arătam extrem de atrași de tot ceea ce ne este
interzis.
Chiar dacă nu sunt de acord cu acest fel de relații,
trebuie să recunosc faptul că multe dintre ele, ajung așa cum spune
profesorul argentinian Walter Riso, să se transforme într-un Disney
World personalizat, în care cei implicați sunt mai aproape de manie
decât de o viață normală.
Amanții își crează propriul lor microcosmos și reguli de
supraviețuire. Câteva întâlniri clandestine în această conspirație
amoroasă, te face să treci de la realitatea în alb și negru la una
în culori. De aici și refuzul de a ieși din legătura amoroasă,
indiferent din ce direcție ar veni presiunile împotriva ei: nimeni
nu vrea să piardă farmecul unei astfel de iubiri.
Ce te faci când, uneori, cei implicați, nemulțumiți
fiind doar cu acel „aici și acum”, încearcă să legalizeze aventura,
să iasă la lumină și să se arate în lume cu demnitate? „să trăim
fericiți până la adânci bătrâneți, cu ai mei, cu ai tăi și, cine
știe, cu ai noștri”.
Tot statisticile ne spun că doar puține relații
funcționează între amanții care se căsătoresc sau se mută împreună.
Este foarte dificil să „reglementezi” dragostea pasională și să nu
se schimbe nimic.
„Nu vreau să renunț la această fericire”
Aici este o contradicție: nu vrei să renunți la fericirea de a avea
un amant, dar în același timp vrei să o denaturezi, să o scoți din
microclimatul ei și să o duci acasă. Te întreb: cum îți dai seama
dacă decizia ta nueste influențată în principal de atașamentul față
de plăcere? Cunoașterea celuilalt se rezumă la nebunia unei iubiri
de laborator, ferită de microbii lumii exterioare?
„Vreau mai mult, am nevoie de mai mult”
Personal consider că efectul unei ședințe SPA resimțită într-o
relație interzisă (raporturi sexuale, masaje, mângâieri, cuvinte
frumoase, reducerea stresului, blocajul frământărilor curente
pentru câteva ore) crează o dependență profundă. Și ca orice
dependență are un mecanism psihic clasic de răspuns. Într-o
căsnicie de rutină, prezența unui înlocuitor sau a unui supliment
emoțional (sau sexual după caz), se transformă într-o motivație de
bază. Ca în orice adicție (drog, tutun, alcool), nivelul de
toleranță al organismului la substanță (în cazul nostru la amant)
crește și avem nevoie de o cantitate mai mare, pentru a menține
senzația la un nivel care să aducă satisfacții.
Amanți până când altcineva ne va despărți.
Amanții care se mută împreună dau dovadă de o naivitate și un
egocentrism incredibil: au pretenția că și ceilalți trebuie să fie
la fel de extaziați ca și ei. În ziua în care decid să înlocuiască
partenerul cu amantul, devin și cinici „nu este problema mea cum va
supraviețui, va vedea ea/el ce va face”. Dar ce faci când la mijloc
sunt prinși niște copii. Un posibil scenariu: „ mama/tata se duce
să trăiască cu un alt bărbat/femeie pentru că-l/o iubește foarte
mult. Voi veți locui cu mine și veți avea un tată/mamă nou/nouă. Îl
veți vedea pe celălalt părinte ori de câte ori veți dori. Nu e
fantastic?” Dacă copiii se îndoiesc de acest viitor luminos, mai
adaugi „partea bună a lucrurilor va fi că veți avea doi tați/două
mame și două case. Din păcate pentru copil, nici casa nici un nou
părinte nu se aproprie de normalitate ci mai degrabă de traumă. De
obicei în astfel da cazuri, totul își pierde bunul mers și
explodează, pur și simplu, pentru că nu s-a inventat metoda prin
care să înlocuiești partenerul cu amantul și totul să rămână
neschimbat ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Persoanele rănite de
această decizie, dezvoltă resentimente, ei vor protesta, vor intra
în depresie sau în cel mai bun caz își vor pune avocații la
lucru.
Considerente de care să ți cont în caz că dorești să te
muți cu amantul, cine știe, poate că faci parte din acel mic
procent de oameni care reușesc.
1.Costurile sociale și pierderile
emoționale. Poți da un răspuns la întrebarea „dacă ești
pregătit să faci față atacurilor orchestrate de bunele maniere și
morala inevitabilă?”. Există riscuri ca din punct de vedere social,
relația ta să nu fie privită cu ochi buni și să fi sancționat.
Poate apare cenzura din partea familiei tale. Mă repet, bucuria ta
poate fi o pacoste pentru cei care își doresc să eșuezi. Există
două tipuri de oameni: cei care, dintr-un sentiment de vinovăție
sau de frica a ceea ce spun oamenii-renunță, și cei care se călesc
în fața criticilor și merg mai departe. Tu din ce tabără
ești?
2.Declinul în pasiune. Aici lucrurile se
complică. O ședință SPA nu se compară cu o relație la vedere.
Stresul susținut clatină majoritatea marilor iubiri și libidoul în
exces. De ce sunt atât de sigură de această afirmație? Pentru că
vei intra în malaxorul vieții de zi cu zi cu un partener cu care ai
un istoric plin de plăceri și cam atât. Perechile stabile, învață
împreună cum să facă față unei realități care nu este atât de
plăcută. În schimb, amanții nu „supraviețuiesc”, ei savurează!
Dragostea reprezintă o condiție necesară într-o relație stabilă,
dar nu este suficientă pentru ca o relație de cuplu să funcționeze
perfect. Va trebui să aduci nirvana acasă și să o păstrezi. Cât
despre fanteziile sexuale? Vor continua, în cazul în care copiii și
oboseala o permit. Nu va fi la fel, dar cui îi pasă, acum sunteți
împreună!
3.Ai tăi, ai mei și cei care vor veni.
Aici lucrurile se complică atât de mult încât prefer doar să
menționez problema. Rămâne să discutăm altă dată pe acest subiect.
Schopenhauer spunea„ În emisfera noastră monografică, căsătoria
este pierderea a jumătate de drepturi și duplicarea îndatoririlor”.
Nu strică să faci un calcul.
Walter Riso ne oferă șase întrebări care te pot ghida
înainte de a lua o decizie
·Cu sau fără
amant? Experiența arată că, dacă nu rezolvi în primul rând
problemele cu actualul partener, scenariul tău de viață te va
împinge spre aceleași probleme cu viitorul partener
·Există riscul să rămâi
și fără amant și fără partener? 50%-50%. Mutându-te repede
la amant nu vei putea gestiona nici coabitarea, nici
despărțirea.
·Îl cunoști pe amantul
tău suficient de bine încât să-ți dai seama dacă sunteți capabili
sau nu pentru o viață de cuplu?Dacă nu ai decât povești
frumoase de la hotel sau ședințe SPA, nu ai nimic.
·Este dragoste ceea ce
simți sau ai fost victima unui taifun care te învârte în aer fără
să ai control asupra comportamentului tău? Înainte de a
pune sare în prăjitură, înainte de a ateriza pe pământ, încearcă să
fi realist.
·Se poate construi ceva
pozitiv acolo unde s-a provocat atâta durere celorlalți?
Dragostea nu justifică totul. Potrivit celor care susțin acest
punct de vedere, dragostea slăbește dacă este nevoie de minciună.
Nu știu dacă este adevărat, dar merită analizat.
·Preferata mea: Te poți
baza pe loialitatea celui care ți-a fost amant, iar acum face parte
din viața ta? No comment ! Aștept opiniile
voastre!
