Actorul Florin Zamfirescu consideră că reţinerea şi anchetarea lui Călin Georgescu sunt încercări ale actualului sistem guvernamental de a-i face pe români să nu vadă degradarea accelerată a nivelului de trai. De asemenea, mestrul spune că fantoma legionarilor este agitată de guvernanţi, de la revoluţie încoace, pentru a închide gura opozanţilor.
„Pe mine m-a surprins foarte tare când la revoluția din ’89 când
l-am auzit pe Iliescu spunând că legionarii vorbesc prin legionarii
vorbesc prin mitingul maraton de la Universitate. Se folosește
această gogoriță ca să se sperie lumea. E ridicol! Să-l faci pe
Călin Georgescu legionar!
Poporul ăsta nu-i tâmpit deloc! A început să se trezească,
dar se găsesc niște tinichigii, niște analfabeți, fără diplome,
fără școală, să ne pună cu botul pe labe. Poporul acesta
nu se poate rătăci! Constituția țării ce zice? Democrația
ce-nseamnă, dom’le? Lasă-mă, dom’le, să greșesc, să votez cu cine
cred!
Nu vă e rușine să mă întoarceți din drum, să mă corectați și să
arestați oameni pe stradă? Nu vă e rușine, domnilor? Că până la
urmă rușinea e cea care a dispărut în țara asta. Se poate așa ceva?
Trăim într-o societate luminată, civilizată, trăim între oameni
care au facultăți, sunt oameni liberi, oameni care vor mai bine”,
spune actorul.
Florin Zamfirescu nu îi iartă nici pe liderii partidelor de la
putere: „Vedem cu toții că oricât s-ar strofoca actualii guvernanți
să ne ascundă nenorocirea în care se târăște România nu le iese. Se
târăște, e la pământ. Agricultura e la pământ, se vând toate
bunurile țării, s-a distrus industria în totalitate, zăcăminte,
petrol, nimic nu mai e al nostru… salariile nu pot crește, pensiile
rămân așa, ne depășesc scumpirile, nu mai putem face față, poporul
ăsta geme!
Și vine Bolojan, și vine Ciolacu să ne spună că trăim bine? Păi ne
spunea Ceaușescu că trăim bine, vorbea mereu de fericirea și
prosperitatea poporului până când a zburat cu capu-n cosmos. Se
poate așa ceva, să continue la fel? Nu le e rușine obrazului?
Păi vine un om care presupunem că oferă încredere, o șansă acestui
popor… nu vine cu altceva decât cu speranța de mai bine de ajungem
să ne gândim toți la el ca la o salvare. Că nu era el, putea fi
altul. Putea fi unul Popescu. Dar lăsați-l să trăiască! Și
lăsați-ne și pe noi să putem fi alături de el. Lăsați-ne să sperăm,
nu ne distrugeți și speranța și visele! Ne faceți praf viața și
vreți să stăm liniștiți? Cât dracului să mai răbdăm?” .