deși aș fi scris final, dar cuvântul îmi repugnă, iar sfârșit are în el un fâșâit ca al cuțitului spintecând tacticos gâtul poveștilor și sângele văzut țâșnind vesel spre tavanul bucătăriei, împroșcând pereții, mușamaua de pe masă farfuriile din chiuvetă, așa cum am văzut în gaza după ce unul împins de ta-su a luat-o pe … Citește în continuare acu c-am ajuns la sfârșit, →