dimineața chiar înainte să te trezești treci printr-un petec de lumină ca o cameră imaculată fără uși, fără ferestre fără niciun miez de realitate acolo și numai atunci pentru o picătură de timp cât o gămălie de ac ce se azvârle privirii licărind ascunse găsiri acolo te vezi pe tine dezvelit de orice învelișuri și intuiești pentru o fracțiune de clipă cine îți ești…