Textul asta l-am îndrăgit din prima clipă. Poate și din cauza faptului că l-am cunoscut pe unQ Liviu ca pe o statuie vie, care mi-a marcat copilăria și o bună parte din tinerețe, dar mai ales pentru adânca bucurie cu care am descoperit ce condei bun are fratele meu. Avea… Acum mi-e dragă scrierea asta ca o amintire neprețuită rămasă în urma cuiva drag. Am căutat-o îndelung și am găsit-o aproape când nu mai aveam nicio speranță. De aceea o aștern aici, să îmi fie la îndemâna sufletului și din dorința de a o împărți cu lumea, ca pe o poveste simpatică, deși profundă, care poate îndulci cafeaua vreunei dimineți sau poate înstela nopțile târzii ale cititorilor de bloguri, cine știe… „Prima noapte acasă. Sau a doua, sau a zecea, dar, după […]