Câtă poezie, atâta copilărie…
Copiii vin mereu către noi, fie direct, fie prin speranțele noastre. Poetul stă și el la intersecția vremurilor și-i întâmpină. Nicolae Băciuț dedică nepoatei sale Nicola o carte de versuri limpezi, Alfabetul unui alfabet, apărută la Editura Vatra veche în anul 2023. Are și un mesaj pentru destinatar, nepoata Nicola, ea va trebui să ducă mai departe alfabetul poetic, pornind de la acest abecedar subiectiv, dar relevant… Deschiderea este maximă, și, cum afirmă autorul în prefață, a trebuit să se „îmbunăticească”, să intre în mintea cea de toate epocile a copilului, să fie bunicul liniștit și înțelept care știe cum merg lucrurile în copilărie… Deși nu are un moto ales, putem alege din prefață câteva fraze reținute din scrierile lui Gaston Bachelard: „Copilăria durează toată viața. Ea se întoarce mereu pentru a însufleți sectoare mari ale vieții de adult. Poeții ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, această lume permanentă, durabilă, de neclintit” (p.5). Cuvintele sunt de prisos, fiecare din noi păstrează misterul copilului care am fost, e una dintre forțele care ne susțin pe cărările vieții.
Tema sunt literele alfabetului, ele reprezintă ființe vii, au o istorie personală care se leagă de istoria fiecăruia din noi, oameni mari visându-se copii, alfabetul făcându-i pe cei mici oameni mari, cu responsabilități și perspective nebănuite. Literele se pot metamorfoza în cuvinte, cuvintele pun în mișcare mecanismele zilei, ziua se face mai luminoasă. Este o mare victorie pentru un copil momentul în care, deslușind cuvintele, literă cu literă, poate închega mesajul, poate realiza că adevărul din afara lui este și adevărul din ființa lui. Iată biruința, iată victoria…
Nicolae Băciuț ia în serios demersul său, nu se joacă, este un mod de a ajuta mintea unui copil să prindă esențele, să se deprindă cu ele, să accepte disciplina ca pe o cheie a succesului. Fiecare literă are mirajul ei, aduce noi informații, sedimentează primele informații, ajută copilul să facă un pas peste limitele sale, să realizeze că o lume îl așteaptă, una pe care o poate cuceri. Este o lecție despre devenirea omului și revenirea lui la primele zile ale Creației, momentul în care Dumnezeu a dat liber omului să dea nume lucrurilor. Poetul o face tandru, cu delicatețe, cu răbdare, cu bucurie. Este secretul poeziei. Cultura cea mare se revarsă în cultura semnelor de fosfor, la limita în care poate un copil accesa viața. Și omul adult poate prinde ceva din lumea uitată, din lumea pierdută, din lumea miraculoasă a copilăriei.
Litera A, ființă vie, intră în Jocul cel Mare: „Iar când Jocul Lumii/ Mari e Năvod/ în Ochi de Păpușari,/ tu Răsari și-ndată Sari/ să te dai pe-un Tobogan” (p. 7).
Și ultima literă oferă resursele puse la dispoziție nouă în această lume, cele pozitive, acelea care dau energii: „Z devine zăcământ/ pentru orișice cuvânt;/ Z nu devine zestre/ e lumina la ferestre/ sau petala de zambilă/ zâmbet într-un colț de filă” (p. 61).
Complicată devine lecția pentru literele mai puțin folosite în timpul zilelor, dar ele au farmecul și atracția lor. Literele preluate din lumea cea mare în care am intrat: „Y e un V schimbat/ poate chiar un I ratat/ orișicât a alergat/ nimeni nu l-a agreat” (p. 59). Este sugestia erorilor din viața noastră, a celor care ne fac să ne oprim din alergat, din goana nebună după „un timp al nostru”…
Plonjonul în lumea virtuală se face cu W, o literă cu amprentă universală: „WWW e Internet,/ strânge visele-n buchet/ W e wagnerian,/ când se crede muzician/ W e-un watt numai putere/ mută erele din ere” (p. 55). Copilul află ceva despre Walhalla, despre Waterloo, puncte de atracție în geografia istoriei. Sigur, vine și week-end, un cuvânt folosit uzual de oamenii mari, după toate războaiele lumii, pe care le-a dus de-a lungul unei săptămâni, cu timpul carnivor.
Trebuie să ai fantezie pentru a accepta limitele, ritmul, rima; întoarcerea la clasicism și rigoare, îl presează pe poet, omul adult, să iasă în lumea literară cu noi semne pentru ceilalți, o dragoste cu dimensiuni spirituale. El inventează de dragul copiilor, se lasă dus de val, realizează noi fraze, noi definiții, noi stări. Unele sunt și pentru uzul celor mari, o întoarcere la lumea bântuită de lumini: „J e soră la un frate”; „C e iarăși la început/ la-nceput fiind cuvântul”; „H e harababură/ dar nu e lipsit de Har”; „I te duce și te-aduce/ I e trunchi pentru o cruce”; „K se crede că-i bărbat/ fiindcă are-un kilowatt” etc. Ritmul și rima, muzicalitatea versurilor, toate ajută la percepția mesajului transmis, amprentarea lui în gândurile curate, capabile să învețe.
Poetul are și o definiție pentru poet: „S, când vine de la Scrie,/ deja este poezie” (p. 43).
Cartea este însoțită de desene, de lecția de caligrafie, atât de necesară în vremurile de acum, fiecare literă are poezia ei, pe o pagină, cu demnitatea de a rămâne în alfabetul unui alfabet. De fapt, Nicolae Băciuț ne transmite și spaima poetului în fața lumii virtuale, cea care generează o realitate paralelă, pentru aceasta se pune întrebarea dacă un copil este pregătit: „Mă înspăimântă gândul că ar putea să dispară scrisul de mână, în explozia tehnicii informatice” (p. 6).
Putem concluziona, după cum afirmă autorul: „Câtă copilărie, atâta poezie, câtă poezie, atâta copilărie”… (p. 5).
Constantin Stancu
Noiembrie 2024
*Nicolae Băciuț, Alfabetul unui alfabet, poezie pentru copii, 62 pagini, Târgu Mureș: Editura Vatra veche, 2023.
