O zi de doliu pentru familia lui Alin Mario Berinde, un adolescent de 15 ani din Cenei, Timiș, ucis cu brutalitate de minori pe care îi considera prieteni. Comunitatea s-a adunat într-un număr mare pentru a-l însoți pe ultimul său drum spre cimitirul local.
Trupul fără viață a fost depus la capelă încă din ajun, iar astăzi se desfășoară slujba și înhumarea. Atmosfera este apăsătoare, plină de plâns, rugăciuni și lumânări aprinse, în timp ce localnicii își arată solidaritatea față de familia greu încercată.
Durere nemărginită în Cenei
Pe lângă mulțimea care a venit să-i aducă un ultim omagiu, se aud strigătele de durere ale părinților. Dacă mama și-a trăit durerea în mod public cu o zi înainte, acum tatăl a fost cel care a izbucnit în lacrimi în fața sicriului. Vecinii și colegii băiatului descriu un copil liniștit, iar prietenii apropiați încă încearcă să înțeleagă cum a fost posibilă o astfel de tragedie.
Întreaga comunitate este marcată de pierderea unui tânăr aflat la început de drum, iar discuțiile despre violența între minori reînvie întrebări legate de responsabilitate, prevenție și suport psihologic. Profesorii și apropiații au transmis mesaje de compasiune, în timp ce rudele se pregătesc, în tăcere, pentru ultimele detalii legate de rămas-bun.
Tatăl, adus sub escortă la capelă
Tatăl lui Alin, care se află în detenție și este investigat într-un dosar ce include acuzații de furt, acces ilegal la un sistem informatic și activități financiare frauduloase (cu implicație improprie), a primit autorizația de a participa la ceremonie. Decizia a fost luată de autorități, sub condiția prezenței unei escorte, astfel încât bărbatul a putut rosti o ultimă rugăciune lângă fiul său.
„Mario! Mario! Unde ești, Mario? De ce m-ai lăsat, Mario?! Nu cred… Mario, unde ești, Mario?! Nu mai pot… nu vreau… nu mai pot, Mario!”
Strigătul tatălui a răsunat în curtea capelei, în timp ce cei prezenți s-au retras instinctiv câțiva pași, lăsându-i spațiu pentru a-și exprima durerea. Imaginile sunt greu de privit, iar momentele de reculegere au alternat cu hohote de plâns. La intrarea în locaș, tatăl a fost susținut de agenți și de rude, abia reușind să se țină pe picioare.
Între timp, au apărut informații despre un dosar deschis și discuții privind eventualele tensiuni ulterioare. În comunitate se discută cu teamă despre consecințele emoționale ale tragediei, iar apropiații familiei fac apel la calm și sprijin pentru cei rămași în urmă.
Ceremonia funerară continuă la cimitirul din localitate, unde rude, prieteni și vecini însoțesc convoiul. Lumânările, florile și tăcerea apăsătoare transformă satul într-un loc de reculegere, în timp ce numele lui Alin Mario Berinde este rostit încet, cu respect și cu speranța că astfel de drame nu se vor mai repeta.