Am obosit..

  Deschide fila din carte si spune-ti povestea..

Zilele trec gandurile asternute se intrec in a pune virgula frazei apasate pe hartia invechita.

Ah doamne as scrie in stele durere, as striga la cer ca sunt altfel, dar sunt condamnat.. ma doare sufletul, si nu pot sa spun nimanui ce simt.

Paginile scrise in capitolul din anul acesta m-a obosit, mi-a consumat sufletul. Uneori am impresia ca nu mai am ce face aici, simt ca incurc… 

  Frica sa imi deschid sufletul pentru cineva se dovedeste din nou ca, durerea revine si loveste mai tare.. Ma retrag in coltul meu de unde am iesit, nu mai sper in nimic…

Zilele incep din nou sa fie in alb si negru..

Sfarsitul capitolului doi inceput de anul acesta se incheie cu un „am obosit”.