A trecut ceva timp de când nu am mai scris, de când am zis că renunț, dar viața asta face în aşa măsură să mă readucă in acelaşi punct.

Imi incerc destinul pe drumuri serpuite, incerc sa urc in munti sa imi caut linistea, incerc sa uit ce a fost si sa ma descarc de greutati.

   Imi vindec sufletul prin cadre din natura, exprim ce simt prin tonuri de culoare.

  Simt cum dezamagesc oamenii din apropierea mea, desi nu spun si fac ceva.

  Sunt doua zerouri ale ceasului care bat acum in gong, gandul meu este divizat in doua stari, imi vine sa renunt la tot sa plec, sa fug si sa dispar. Dar locurile, idealurile, obiectivele de viitor, oamenii la care tin ma fac sa stau.