Noi, oamenii avem un har imens de a ne indeparta de oameni si de a-i scoate din vietile noastre chiar daca ei inseamna totul si cu toate astea, renuntam la ei. Renuntam la ce iubim cu adevarat, la ceea ce ne face sa zambim, sa fim fericiti, sa simtim cu adevarat ca traim, ca suflam si rasuflam.Am ajuns atat de obsedati de posesie incat nu mai cunoastem cu adevarat valoarea unui lucru sau mai ales unei persoane. Alergam non-stop sa avem,  mai mult si mai mult. Muncim nonstop sa avem bani, sa cumparam, sa nu zica nimeni ca “duci lipsa”. Vrem sa avem cat mai mult, chiar daca ce-i mult, ne incurca, noi vrem. Cu toate astea, am uitat sa pretuim ce este cu adevarat important intro viata: timpul si iubirea – pe care ar trebui sa le impartasim doar cu persoanele care sunt mereu langa noi, insa noi le indepartam si in locul lor, “asezam” obiecte. Si totusi ele nu zic nimic, nu-ti reproseaza cand gresesti, nu-ti reproseaza cat de mult le-ai lipsit sau cat de fericite sunt langa t...