unde am ajuns si de ce am plecat? m-am intors in trecut, unde ranile inca mai dor, locul unde inca ma vad ca incerc sa ma intrec cu mine insumi, sub stejarul sub care am ingropat amintiri pe care nu as mai vrea sa le retraiesc. Insa acum, stau ca un disperat in ploaia care imi ajunge pana in suflet si sap cu mainile goale sa dezgrop amintirile care, poate, odata ma faceau sa ma simt liber, sa ma simt viu.

si pe cine sa condamn ? ai avut motive sa pleci, nu ti-am zis sa ramai, desi vroiam nespus de mult sa ingrop si ceva amintiri cu tine, insa am ales sa tin toate amintirile cu tine in suflet si de fiecare data cand ma simt al nimanui, tu imi soptesti ca esti cu mine, incerci sa ma ridici de fiecare data cand sunt jos si ma imi stergi lacrimile cu podul palmei.

locurile prin care obisnuiam sa trec, imi aduc aminte de tot ce e mai frumos, ma intristez, pentru ca acum am ajuns sa fiu omul de care ma temeam, trist, al nimanui. si probabil tu esti singuru meu motiv