Acum sunt acolo...trag de carutul ala de butelie cat ma tin
puterile!Papusa nu se comporta cum vreau asa ca incep sa o cert
,dupa care ma gandesc ca mai bine as tunde-o pentru a mia oara - sa
fie la moda.Pana sa ajung la instrumentul cu pricina imi trece
cheful si incep din nou sa trag de carut cu stoicism printre
gropile din asfalt.Ma gandesc ca mi-ar trebui si un loc in care
sa-mi pun biberoanele (pe care nu le aveam) si paturica si toate
celelalte, deci imi iau o carpa pe care o prind sub carut,dar care
tine sa ma enerveze - renunt si la ideea asta.Acum incep sa imping
de carut pana cand ma plictisesc de strabatutul intregii curti. Ma
indrept catre mamaie si ii cer un cutit - imi da unul care nu mai
taie de cativa ani, cu varful tocit.Imi culeg buruieni verzi si
incep sa le tai ( adica rup) cu incredibilul ustensil,apoi strang
niste pamant intr-o cratita uitata de lume,pun apa ,amestec si
adaug "verdeata"...ma plictisesc si de asta destul de repede.Ma duc
la tabla mea agatata de gardul subred,iau in mana bucata de creta(
nu era tocmai creta) si schitez ceva litere drept titltu, apoi
incep: "Liniste!"...
how much time do we have? not a lot!