Am tot timpul din lume să stau și să visez...și pot face orice. Trec pe acasă...în cameră cineva mi-a lăsat un buchet de micşunele într-un pahar şi ştiu exact de la cine sunt. Mă duc să-i mulţumesc, deşi nu ştiu exact unde să-l găsesc, dar e visul meu şi reuşesc...din amintiri îi revăd chipul, un zâmbet e de ajuns.Îmi reiau călătoria...m-aş duce tocmai pe lună, dar nu e nimeni care să-mi ţină de urât, aşa că renunţ. Mă strecor printre fotografii, fac parte din fiecare scenă...acolo m-au pus să fac poza,în cea din dreapta pare să fie o zi de naştere, nu am ajuns prea târziu, tocmai desfăceau cadourile,iar cel mai mare e de la mine, doar eu fac regulile...Aici nu-i cunosc pe toţi, dar mă simt bine, e o atmosferă liniştită, însă nu rămân mult,merg mai departe. M-am aşezat pe o frunză de tei, deşi nu îmi place mirosul prea tare...e noapte, dar se mai zăresc în depărtare c