AUTOINTERVIU
În cartea scriitorului Florin Grigoriu, "Interviurrile mele vol. 4", apărută la Editura Izvorul Cuvântului, în anul 2022, este înserat şi "Autointerviul" meu, redat mai jos. Am citit sau ascultat multe interviuri cu scriitori. Unele dintre ele s-au desfăşurat de la distanţă, în care intervievatul răspundea în scris la nişte întrebări primite prin poştă. La astfel de interviuri aş putea răspunde şi eu, documentându-mă înaintea fiecărui răspuns, străduindu-mă să fac o impresie cât mai bună. Există însă şi interviuri spontane, în direct, la care n-aş fi în stare să răspundla anumite întrebări şi s-ar putea să mă fac de ruşine. Acesta-i motivul pentru care îmi pun singur nişte întrebări, pe care am auzit punându-se şi altora, la care voi răspunde sincer, pe îndelete, şi voi încerca să ţin minte răspunsurile, ca să nu fiu prins nepregătit.
Întrebare: Când aţi început să
scrieţi?
Răspuns: La şase ani, pe
tăbliţă, cu condeiul. M-a învăţat mama, care a fost învăţătoarea
mea din clasa I-a primară.
Î: Reformulez: Când aţi început să scrieţi
literatură?
R: Nu ştiu. Nu-mi dau seama când,
ceea ce am scris, fără să public (poezii, compuneri, scrisori,
jurnal, teatru etc..) ar putea fi considerat
literatură.
Î: Când şi ce aţi publicat prima
dată?
R: Am publicat un triptic
brâncuşian, în versuri: „Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului”,
„Coloana Infinitului”, înrevista „Columna”, din Târgu
Jiu, în anul 1996, sub pseudonimul V.A. Iosif. (Vanca Artemiu
Iosif).
Î: Când aţi început să scrieţi
poezii?
R: În 1985, şi am încetat s-o mai fac în 1988. În
această perioadă, mai ales în anii 1985-1986, am fost cuprins de o
febră a versificaţiei. Am scris, în total, 51 de
poezii.
Î: După debut, aţi mai publicat
poezie?
R: Da, în câteva reviste de mică importanţă
(Anuarul ”Bănişor”, Revista Mecanicii 61, şi în revistele
cenaclurilor literare „Destine”, „LiterarIng”, „AntiM” şi Revista
„Bogdania”)
Î: De ce n-aţi mai scris poezii
şidupă 1988?
R: Mi-a dispărut cheful.
Î: În proză, când şi cu ce aţi
debutat?
R. În 2003, ca şi coautor al monografiei
satului meu natal,Bănişor, judeţul Sălaj, al cărei
titlu este: „Monografie-Amintiri”. Eu am fost autorul părţii de
amintiri.
Î:Dar cu literatură
beletristică?
R: Cu romanul pentru copii şi tineret, „Comoara
din Dealul Magiarului”, în anul 2009, la Editura „Contrast”, din
Bucureşti.
Î: În ce tiraj, şi pe banii cui?
R: 200 de exemplare, pe banii mei.
Î: Ce-aţi mai publicat, ulterior?
R: Am mai publicat: 6 romane, 1 carte de amintiri
romanţate, 2 volume de povestiri, 1 volum de legende
culte.
Î: Care este ultima carte pe care aţi
scris-o?
R: „Uranus. Amintiri romanţate”. A apărut
laEditura Universitară Bucureşti, în anul
2021
Î: Intenţionaţi să mai scrieţi şi
altele?
R: Nu. Sunt prea bătrân şi condeiul îmi alunecă
din ce în ce mai încet.
Î: Câţi ani aveţi?
R: 86
Î: Mulţi înainte!
R: Mulţumesc.
Î: Câte dintre cărţile pe care le-aţi scris sunt
pe banii dumneavoastră şi câte pe banii editurilor?
R: Cinci pe banii mei, Cinci pe banii
editurilor.
Î: Cum le-aţi distribuit?
R: Câteva am vândut, majoritatea le-am făcut
cadou.
Î: Unde le-aţi lansat?
R: În satul natal, Bănişor,la
Zalău, la cenaclurile la care participam, în cercul foştilor colegi
de facultate.
Î: Care vă sunt scriitori români clasici,
preferaţi?
R: Ion Luca Caragiale, Liviu
Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Ion Creangă, Mircea
Eliade, Marin Preda, Radu Tudoran, Titus Popovici, dintre
prozatori, şi Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George
Topârceanu, Nicolae Labiş, dintre poeţi.
Î: Dar dintre cei în viaţă?
R: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Nora Iuga,
Andrei Pleşu, Dan Lungu, dintre prozatori, Ana Blandiana şi Mircea
Dinescu dintre poeţi.
Î: De ce aşa de puţini scriitori contemporani?
Nu-i citiţi?
R: Nu prea.
Î: De ce?
R: Citesc sau recitesc, pentru delectarea
de moment, cărţi cunoscute sau recomandate de persoane de
încredere, cărţi care ştiu sigur că o să-mi placă. Nu vreau să
experimentez, pentru că am prea puţin timp şi pentru că sunt la
vârsta la care memoria mi-a slăbit foarte mult,
iarlecturile nu mă mai formează. Ce citesc azi şi uit
până a doua zi.
Î: Ce carte citiţi acum?
R: „Ultimele....” (scrisori şi pagini de jurnal),
de I.D Sârbu. Am cumpărat-o cu prilejul unei vizite la Casa
Memorială a autorului de la Petrila. Mă fascinează personalitatea
scriitorului.
Î: Ce scriitori străini v-au plăcut?
R: Mulţi. Dintre francezi: Moliere, Jules
Verne, Alexandre Dumas tatăl, Victor Hugo, Honorѐ de
Balzac, Emile Zola; dintre englezi: Daniel Defoe, William
Shakespeare, George Bernard Shaw, Charles Dikens, Emily Brontё,
J.K. Rowling; dintre ruşi: Lev Tolstoi, Alexei Tolstoi, Feodor
Dostoievski, Nikolai Gogol, Anton Cehov, Maxim Gorki,
Vladimir Nabokov, Alexandr Soljeniţîn; dintre americani: Mark
Twain, Ernest Hemingwai, Jak London.
Î: Care dintre scriitorii români şi străini v-au
infuenţat?
R: Toţi, probabil, dar n-aş putea spune în ce
fel, fiecare.
Î: V-aţi propus să scrieţi ca unul,
anume?
R: Nu mi-am propus să imit pe nimeni. Cred
că mi-am construit, conştient şi inconştient,un stil
propriu. Mi-am propus să povestesc cât mai fluent, în limbajul
nostru de toate zilele, să redau sau să născocesc subiecte şi
personaje interesante, să dau povestirilor, acolo unde este
cazul,o tentă de umor, să intercalez în
text,din loc în loc, câte o judecată preţioasă. Am
dorit, în primul rând,ca scrierile mele să placă, dar
am dorit şi ca din ele să se poată învăţa câte ceva, motiv pentru
care mi-am propus să dau, fără să exagerez, detalii
despre epocile în care se petrece acţiunea, despre personalităţi
politice şi culturale ale epocilor respective, despre locuri,
localităţi şi istoria lor. Unii critici, profesionişti sau
improvizaţi, mă acuză, însă, că am făcut-o.
Î: Vă amintiţi care a fost prima carte pe care
aţi citit-o?
R: Da. Abecedarul.
Î: În afară de el?
R: O carte ilustrată pentru copii,
intitulată „Aventurile lui Mirel”. Mi-a cumpărat-o tata, care s-a
îngrijit ca toţi copiii lui să citească, legat de faptul că cei din
familie, iar ulterior şi prietenii, m-au dezmierdat,
hodoronc-tronc, cu numele de Mirel. A urmat „Vrăjitorul din Menlo
Park”, de G. Longinescu, o biografie romanţată a lui Thomas Alva
Edison, pe care noi, fraţii Vanca, am primit-o de la o doamnă
iubitoare de animale, în schimbul unui câine de rasă,
pe care l-am găsit. Ca urmare a lecturii acestei cărţi, în toată
copilăria şi adolescenţa mea, am visat să-i seamăn marelui
inventator. Nici atunci însă, şi nici mai târziu, n-am reuşit să
inventez ceva, aşa că, foarte târziu, la vârsta de 70 de
ani,m-am apucat de scris.
Î: Sunteţi satisfăcut de modul în care a fost
recepţionat scrisul dumneavoastră?
R: Nici pe departe! Dar am înţeles că am primit
ceea ce merit: de la cititorii , nu foarte mulţi, aprecieri mai
mult sau mai puţin entuziaste, de la critici, tăcere aproape
totală.
Î: Şi asta nu v-a decepţionat?
R: M-a decepţionat, dar nu m-a descurajat. Am
continuat să perseverez, gândindu-mă că poate, poate.... Continui
să gândesc la fel. Scrisul mă pasionează. Îmi place postura de
Dumnezeu. Îmi place să creez oameni şi destine.
Î: Speraţi să ajungeţi membru al Uniunii
Scriitorilor?
R: Nu mi-am propus aşa ceva.
Î: De ce?
R: Pentru că îmi văd lungul nasului. Sun membru
al Asociaţiei Scriitorilor din Judeţul Sălaj şi asta îmi ajunge.
Statutul de scriitoraş mă satisface.
Î: Ce altceva vă pasionează?
R: Natura, s-o contemplu, sportul, să-l privesc,
sculptura, să-mi amintesc de ea.
Î: Aţi sculptat?
R: Da, în lemn. A fost şi aceasta o pasiune
trecătoare , la fel ca versificaţia.
Î: Ce-aţi sculptat?
R: Două sculpturi mari, un totem, o copie după
Cuminţenia Pământului a lui Brâncuşi şi şase sculpturi
mici.
Î: Unde sunt ele acum?
R: Totemul a putrezit şi l-am aruncat, Cuminţenia
e la fosta mea casă de la ţară din satul Runcu, judeţul Ilfov.
Sculpturile mici sunt în biroul meu de acasă.
Î: Muzica nu vă place?
R: Îmi place, dar nu pot s-o gust pe deplin: sunt
afon. Lipsa auzului muzical este un mare handicap al
meu.
Î: Totuşi, ce fel de muzică
ascultaţi?
R: Nu-mi pun muzică. Ascult ce-mi trimit alţii
sau ce se transmite la radio sau televizor. Ascult tot felul de
muzică: uşoară, simfonică, instrumentală, populară.
Î: Aveţi autori şi interpreţi
preferaţi?
R: Am, desigur. Îmi plac Mozart, Vivaldi,
Porumbescu, Enescu (numai Rapsodia Română), Chopin, ca autori,
Maria Tănase şi Dumitru Fărcaş, ca interpreţide muzică
populară, Doina Badea, Margareta Pâslaru, Angela Similea, Aurelian
Andreescu, Gică Petrescu, Edit Piaf,Elvis
Presley ca interpreţi de muzică uşoară, Luciano Pavaroti, Jose
Careras , Placido Domingo, Herlea, Angela Gheorghiu ca interpreţi
de operă şi nu numai ei.
Î: Însemnă că, mergeţi la operă?
R: Merg, uneori, ca să-i fac pe plac soţiei mele,
mare amatoare de operă.
Î: Chiar v-aţi hotărât să nu mai scrieţi şi n-aţi
mai scris nimic?
R: M-am hotărât, dar nu mi-am putut
respecta promisiunea. Odată cu izbucnirea pandemiei am început să
întreţin un jurnal, intitulat „Jurnal de pandemie”. Am publicat 16
episoade în revista „Mecanicii ‘61”, o
publicaţie a Asociaşţiei Promoţia Mecanicii 1961, a Institutului
Politehnic Bucureşti, din care am făcut şi eu parte. După episodul
16, colegii au refuzat să mă mai publice, legat de faptul că-i
combăteam ( a se citi „înjuram”) pe antivaccinişti, negaţionişti şi
conspiraţionişti. Am continuat să scriu jurnalul (am ajuns la
episodul 30) şi, în paralel, să scriu, bazându-mă pe el, o proză
intitulată „Sub imperiul zdrenţuit al pandemiei. Jurnal
post-factum, romanţat”. Am ajuns cu acţiunea lui la sfârşitul
anului 2020
Î: La cenacluri mai mergeţi?
R: Nu mai merg.
Î: De ce?
R: La primul la care am fost l-am părăsit
pentru că nu învăţam nimic. Toţi citeam din producţiile proprii,
dar nu le comenta nimeni. Pe al doilea, pentru că comentariile care
se făceau erau exclusiv laudative.Pe al treilea, unde
eram serios luaţi în tarbacă, ceea ce-mi convenea, din motive de
pandemie.
Î: Ce reviste literare citiţi?
R: Cumpăr cu regularitate şi
citesc„România literară”, sunt abonat la „Caiete
Silvane”, revista de cultură a judeţului Sălaj şi primesc , prin
e-mail, în format PDF, „Vatra Veche”.
Bucureşti,
12.08.2022
