În luna august a acestui an, mi-a apărut, la Editura Universitară Bucureşti, cartea "Uranus". Redau, mai jos, câteva impresii despre ea:
1.Ioan Al. Lupu
Primele fragmentele cărții „Uranus” au generat o anumită derută, întrucât nu era clar în ce specie din genul epic urma să se încadreze: roman, nuvelă, jurnal etc. Exista pericolul unui mixtum compositum, nu prea profitabil pentru o specie epică clasică. Pusă în registru „amintiri romanțate”, cartea publicată justifică oarecum compoziția narativă care, în fond, reflectă ultimul deceniu dramatic al regimului comunist prin prisma demolării cartierului bucureștean Uranus și, mai apoi, a Revoluției din Decembrie 1989. Un epilog post-revoluționar deplasează povestirea spre zilele noastre.Calitatea principală a acestei cărți rezidă în autenticitatea sa indubitabilă. Evoluția destinului cartierului Uranus și al locuitorilor săi este urmărită cu o putere evocatoare bazată pe documentare exactă, inclusiv cu incursiuni istorice valoroase. Cartea oferă, mai ales pentru generația tânără de cititori, un tablou amplu al monumentelor arhitectonice distruse (biserici, spitale, muzee etc.) dar și o scurtă relatare despre apariția Centrului Civic și a faimoasei Case a Poporului.
Pe de altă parte, chiar dacă figura lui Nicolae Ceaușescu este trasată în linii necruțătoare, autorul nu se lasă condus de poncifele negaționiste privind unele opere constructive, urbanistice sau industriale, care nu sunt, la urma urmelor, decât rodul muncii inginerilor și muncitorilor români și încă în condițiile materiale și spirituale precare ale acelor vremuri.
Povestirea fictivă, în paralel, a vieții cuplului de tineri Cezar-Dana și a celor din jur (părinți, rude, prieteni), cu prezumtive elemente autobiografice, face lectura agreabilă și creează tensiunea necesară lecturii.
Conchizând, cartea domnului Artemiu Vanca, nici măcar nu este o povestire romanțată ci o frescă veridică valoroasă asupra istoriei noastre recente.
Felicitări!
2.Simona Condurăţeanu
Pentru început aş vrea să adresez felicitările mele călduroase autorului pentru munca depusă, documentarea majoră şi stilul fluent al lucrării, care au avut ca rezultat această carte, care mi-a plăcut foarte mult. M-am născut şi am locuit în marginea cartierului Uranus, iar casa mi-a fost naţionalizată în 1950 şi din care am fost evacuată în 1980, aşa că lucrarea mi-a stârnit multe amintiri şi sentimente.Autorul cărţii “Uranus” ne înfăţişează sub forma unei cronici de familie locuitorii şi casele din cartierul Uranus (actualul sector 5 al Capitalei) aflat pe malul drept al râului Dâmboviţa. Prezentarea are un caracter mult mai amplu decât indică titlul, deoarece “Uranus” nu era o zonă bine delimitată, având multe conexiuni cu străzi învecinate străbătute de tramvaie (nr. 8, 14) şi pavate odinioară cu piatră de râu, cubică sau asfalt. Unele străzi, sau porţiuni mari din ele, precum strada arh. Al. Orăscu, Mihai Vodă, Izvor etc., aveau vile şi blocuri elegante de variate dimensiuni, cu mici grădini, dar şi fabrici încadrate urbanistic – de exemplu “Gagel” (de pâine, devenită ulterior “Elena Sârbu” şi apoi mutată în Şos Sălaj), sau spălătoriile „Schmidt” (ulterior „Nufărul”), sau depozitele de vinuri şi derivate – cum a fost „Mott”(ulterior „Zarea”). Dominante însă erau casele particulare cu cel mult 3-4 etaje, eventual cu o curte, al căror aspect adesea pitoresc depindea de posibilităţile materiale şi gustul proprietarilor - meseriaşi, negustori, titraţi ş.a. Autorul A. Vanca le zugraveşte cu mult har, iar pictorul Cik Damadian le-a nemurit înaintea demolării lor în albumele „Bucuresci”.
