ASCUNSĂ în sfori în lut în căuşul şters de praf în ciutura văduvă Ascunsă umbra apei din NOI din cer din pământ Umbra apei plânge ne plânge pe umeri pe umerii gândurilor Umbra APEI ascunsă în sfori în şiroaie de praf Ascunsă de ochi şi de palme hapsâne dar nu de pământ Umbra apei din noi ne plânge uitarea pulberii uitarea prafului veşted şi a ploilor iuţi Umbra apei ascunsă în sânul unui zâmbet sfios oglindindu-se pe fundul cănii de LUT îşi caută în ochii noştri perechea şi nu o găseşte

© Liliana Negoi