Timpul curge firesc, insensibil la dramele mai mari sau mai mici ale existenței ăsteia atât de efemere. Păsările își continuă zborul, vântul își leagănă copaci, frunze, nori, gânduri. Oamenii mișună, fiecare pre(a)ocupat de treburile care le acaparează întreaga existență. De la fereastră totul se vede într-o permanentă mișcare, ca un mușuroi de furnici. Prea mici […]