„Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte.” (N. Stănescu)
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Timpul curge firesc, insensibil la dramele mai mari sau mai mici ale existenței ăsteia atât de efemere. Păsările își continuă zborul, vântul își leagănă copaci, frunze, nori, gânduri. Oamenii mișună, fiecare pre(a)ocupat de treburile care le acaparează întreaga existență. De la fereastră totul se vede într-o permanentă mișcare, ca un mușuroi de furnici. Prea mici […]
Citește mai departe
„Ce ai vrea să te faci când ai să fii mare? Când am să fiu mare? Vreau să mă fac sora mea! Nu știu dacă multă lume se poate lăuda cu o legătură atât de puternică, dincolo de orice lucru explicabil. Știu doar că dacă e să vorbim despre suflete îngemănate, în cazul nostru e […]
Citește mai departe
Acum ceva vreme, am văzut „întâmplător” un film despre tabloul lui Jacques-Louis David, Moartea lui Marat. M-a atras tabloul, cu finețea detaliilor, și, în egală măsură, povestea din spatele lui. Am savurat aceste detalii, de la poziția corpului, la scrisul de pe bilet, de la expresia feței, la simplitatea culorilor. Și pentru că suntem surori, […]
Citește mai departe
A fost odată ca niciodată… Cine mai crede în formula magică a poveștilor? Câți mai caută în „povestea de seară” evadarea într-o lume în care oricine poate fi orice își dorește? Cine mai cumpără cărți de povești pentru copii, într-o lume a Bakuganilor, a roboților și a eroilor moderni? Poate prea puțini. Dar „prea puțini” […]
Citește mai departe
Pe Silviu l-am cunoscut acum ceva ani (nu m-am gândit niciodată că va fi relevant, așa că nu le-am ținut socoteala) pe marea și arhiutilizata rețea de socializare. Habar nu mai am în ce context, țin minte doar că urmăream (e drept, mai mult involuntar, că apărea în „feed”) serialul „Mare e grădina Facebook”. Și […]
Citește mai departe
Pe Angie o știu de vreo 20 de ani. E drept, că în ultimii ne-am auzit sporadic, la aniversări, ambele în luna noastră de suflet. Iar Angie a fost mereu o fată sensibilă, foarte fină și destul de cochetă. Anul acesta a insistat să-mi facă un cadou de ziua mea! Și atunci mi-a dezvăluit că […]
Citește mai departe
Te trezești dimineața și îți privești chipul în oglindă. Iar în fața ta este același copil pe care îl știi de când lumea (de când lumea ta!). Cu fricile duse eroic în spate, cu durerile, cu bucuriile, cu râsul, cu lacrimile. E drept, poate câteva riduri sapă adânc în colțul ochilor și pe fruntea îngreunată […]
Citește mai departe
Pe holurile acelea lungi și tăcute, pășești nesigură și cu o imensă teamă care s-a infiltrat simbiotic în sufletul tău. Ești ca un condamnat căruia nu i s-a rostit încă sentința. Te zbați între stări amețitoare și contradictorii, între durere, frici, întrebări, scenarii, măcinări… Și cauți firul de speranță care să te scape de tremuratul […]
Citește mai departe
DISCLAIMER: Acesta este un „aproape-pamflet” și vă rog să-l tratați ca atare. E doar o perspectivă personală asupra unei experiențe pe care, de altfel, o prețuiesc, dar pe care o redau intenționt în stilul Dagathei. Ajungi la o vârstă (eu) când îți dai seama că mintea ta e o buluceală de gânduri care se înghesuie […]
Citește mai departe
Nu îmi imaginez cum ar fi fost viața mea întreagă fără ea. Nu suntem gemene, deși au fost câteva episoade amuzante când am fi putut trece drept gemene, în ciuda faptului că nu semănăm… chiar atât de bine. Dar sufletele ne sunt ca două picături de apă. Poate este datorită legăturii de sânge. Poate este […]
Citește mai departe
nu picură nori când cerul își plânge adâncul pierdut în ochi de îndrăgostiți nu tremură frunze când vântul le strecoară șoapte adormindu-le verdele mut nu murmură iarba când încalță tălpi dezgolite a mângâiere nu adorm triluri când noaptea-și coboară perdele de vise iar cercuri… nu-și desfac rotundul să nu piardă din el infinitul. nu […]
Citește mai departe
11 august 2008 avea să-mi schimbe viața definitiv. Doar că lucrul ăsta aveam să-l învăț pas cu pas, în fiecare zi, cu fiecare an încheiat. Mi-ar fi plăcut să existe un „manual de mamă bună”, dar în lipsa lui, am făcut cum m-am priceput mai bine. Iar unde nu m-am priceput, am improvizat. De multe […]
Citește mai departe
Când Moartea pare să dea târcoale ca să fie sigură că oamenii nu uită de existența ei, se întâmplă, de obicei, două lucruri. Fie se trezește în ei teama, pe care o țin cu greu în frâu, pretinzând că sunt ocupați cu treburile zilnice. Teama aceea care te lasă paralizat, cu fiori reci trecându-ți […]
Citește mai departe
„Death is as near to the young as to the old; here is all the difference: death stands behind the young man’s back, before the old man’s face.” Thomas Adams O dimineață răcoroasă de duminică. Un vis ciudat, dintre acela repetitive, pe care încerci să-l înțelegi pentru ca mai apoi să ți-l poți șterge din […]
Citește mai departe
Poveștile încep cu „A fost odată ca niciodată”. A fost un munte, a fost un gând și a fost dorința de a face gândul munte sau muntele gând. Cum să reînvii mai frumos o legendă decât invitând oamenii în inima ei. Să o cunoască, să o simtă, să o înțeleagă și să o iubească. Așa […]
Citește mai departe